Epopea Călin Georgescu

                              Din ce Trăiește Călin Georgescu

Doamne cît îi de Frumos TikTok

Din poziția de director al Direcției de Organizații Economice Internaționale din Ministerul Afacerilor Externe, Georgescu a coordonat, între 2004 și 2005, activitatea biroului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică din România.

Între 2006 și 2012, Georgescu a îndeplinit funcția de director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare, coordonând proiectul „Reprofesionalizarea României” și elaborând un raport care oferea câteva soluții pentru ieșirea din criză și dezvoltarea durabilă a țării.

În perioada 2010–2012 a fost raportor special al ONU privind efectele adverse ale traficului și depozitării ilicite de produse și deșeuri toxice asupra drepturilor omului (UN Special Rapporteur on the adverse effects of the illicit movement and dumping of toxic and dangerous products and waste on the enjoyment of human rights) al Biroului Națiunilor Unite al Înaltului Comisar pentru drepturile omului (UN Office of the High Commissioner for Human Rights – OHCHR). 

Funcția a fost obținută în urma unei propuneri a Ministerului de Externe, aflat în acel moment sub conducerea lui Teodor Baconschi din cadrul guvernului Emil Boc (2), fiind ales împreună cu alți șapte raportori dintr-un total de 290 de candidați din toate zonele geografice.

Între 2013-2015 a fost președinte al Centrului European de Sprijin din Winterthur (Elveția) al Clubului de la Roma (European Support Centre for the Club of Rome).

A fost director executiv al fundației private Institutul Indicelui Global al Sustenabilității al Națiunilor Unite (United Nations Global Sustainable Index Institute) din Geneva și Vaduz (2015–2016).

Din 2021 este cadru didactic la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București – Centrul universitar Pitești, unde deține (în 2024) funcția de lector.

Se petrec lucruri importante și nimeni nu le dă atenție sau asa pare.

Acum o zi, Călin Georgescu a fost la interviul de la Realitateatv cu Ion Cristoiu. 

A spus lucruri interesante, dar sub forma unor metafore politico-economice.

Se pare că domnul Georgescu începe să aibă, în sfârșit, dreptate spunând că a venit vremea cireșului. Dar de ce acum? Ce s-a schimbat?

1. Elementul cel mai important este constituit de venirea la Ambasada SUA a diplomatului Darryl Nirenberg. 

2. Acesta este susținătorul sionismului politic al statului israelian și a ales consilieri evrei de origine română. 

3. Printre consilierii acestuia se află și un fost militar din teatrele de război din Irak. 

4. Acesta din urmă a fost trimis pe filiera vicepreședintelui JD VANCE și a generalului Michael Flynn. 

5. Cei doi sunt mari susținători ai lui Călin Georgescu, prin influența lui Robert Kennedy. 

Ce s-a petrecut?

* Cu doar 3 zile înainte de ridicarea controlului judiciar al domnului Călin Georgescu, două persoane își fac apariția la ambasada SUA 

* este vorba de procurorul general Florența și de ministrul justiției Marinescu de la PSD

* au primit foaia de parcurs și Georgescu a scăpat de vizitele săptămânale la poliția Buftea

* Nirenberg l-a primit și pe Grindeanu, iar acesta a primit o altă foaie de parcurs 

* trebuie să scape de omul lui Macron, adică de Bolojan și să facă guvern de uniune națională împreună cu PNL și, SURPRIZĂ, cu AUR

* s-a propus numele lui Călin Georgescu pentru postul de prim-ministru din partea ambasadorului Nirenberg, dar încă nu s-a ajuns la un consens

* cert este că guvernul Bolojan, susținut de francezi ,va pica prin influență americană. 

* A doua surpriză pregătită de consilierul lui Nirenberg este că, în vară, președintele lui Macron, Nicușor Dan, va fi suspendat. 

* prin toate mijloacele de care va dispune Călin Georgescu, atenția judiciară se va îndrepta spre procurorul general

* din acest motiv s-a grăbit Nicușor Dan s-o numească pe verișoara concubinei sale la procuratură

* Dar, Nirenberg știe că a venit cu un motiv tactic și cu o misiune strategică în România 

* pârghiile sale vor duce până la urmărirea penală a judecătorilor CCR care au anulat alegerile

* ei vor fi singurii care vor plăti, alături de Iohannis și Ciolacu.

Nostalgia Vremurilor

 Vremea lui Ceaușescu însemna Stabilitate , 

Producție Industrială și Export .

O Fabrică, O Mină, un Combinat însemnau, 

Bunăstarea unui Oraș !

Dacă mă numești nostalgic, află că în 1989, cea mai mare dorință a mea - chiar mai mare decât aceea de a fi sănătos - era "dispariția" lui Ceaușescu!

Boală incurabilă, arestat, alungat, orice!

Dar să dispară!!!

Aici este poza lui de la investirea în nou înființata funcție de Președinte al României, în aprilie 1974.

Poza de la Jurământul militar.

Poza mea din 10 Martie 1974, chiar de ziua mea, înainte de Jurământ (Arad, grăniceri).

Poza drapelului unității militare și poza Stemei României (ce frumoasă!!!), în fața căruia și căreia am jurat credință.

Da, în fața drapelului, am jurat credință României și Comandantului Suprem...

Și în Decembrie '89, am încălcat Jurământul militar, împușcându-mi Comandantul Suprem (metaforic vorbind) și vânzând Țara dușmanilor ei...

...Mintea românului de pe urmă...

Înainte de a fi împușcat, a spus adevărul:

"Agenturili străine vor să subjuge Țara!!!"

N-a știut însă "adevăratul Adevăr..." :

Securitatea și capii comuniștilor acumulaseră sume colosale de bani și nu-i puteau cheltui. Făceau vacanțe la Poiana Brașov și Mamaia și nu în Caraibe sau Elveția, nu-și puteau deschide actualele afaceri mafiote, nu aveau puterea de a ciopârți și vinde Țara la străini, ca acum...

Așa că, pe fondul suferinței populației în timpul achitării împrumutului extern, au făcut tot ce-au putut să chinuie poporul pentru a-l înrăi și să-l dezinformeze pe Președinte, spunându-i că este iubit și că oamenii trăiesc decent și mulțumiți.

Adevărat, după '80 (nu înainte!!!), era frig, nu erau alimentarele pline, nu aveai voie să te plângi (acum ai voie - deocamdată... - dar nu te ascultă nimeni!).

Trebuia plătită datoria externă (ca și acum: sute de miliarde de €, sute de ani de acum încolo...).

Dar ne descurcam cu plite electrice când venea curentul, cu sobe (eu mi-am făcut în apartament; de teracotă, cu cuptor).

După '80 nu aveai de unde cumpăra alimente, însă funcționau trocul și "Legea lui Om...": "Ești om cu mine, sunt om cu tine": tu îmi dai un cofrag cu ouă, eu îți dau niște brânză de la țară; eu îți dau un vin bun, tu îmi dai o găină de la bunică-ta, eu îți dau 2 litri de gazolină, tu îmi schimbi mâine butelia, că eu sunt la muncă...

Și tot așa, ne ajutam, astfel încât, duminica ne urcam 5-6 în Dacia vecinului și mergeam la "iarbă verde", la săniuș pe dealul din apropiere...

Eram toți prieteni, egali, fericiți, ca frații, nu ca acum...

Nimeni nu a murit de foame, de frig. Acum mor mulți!

Nimeni nu era șomer, nimeni nu "locuia" pe cartoane în ganguri și în canale, după ce le-au confiscat băncile străine casele.

Părinții și bunicii nu erau uciși de copii și de nepoți, pentru droguri.

Nu te împiedicai de cerșetori (de profesie, supravegheați...) și de aurolaci, la orice colț de stradă.

Fetele nu erau răpite și duse în Occident pentru prostituție.

Copiii nu consumau droguri în școală și învățau gratuit, fără meditații costisitoare, aveau manuale unice gratuite, mergeau în tabere gratuite.

Nu erai omorât pe "zebră" de șoferi bețivi și drogați care scapă apoi "cu suspendare" - vezi cazul ucigașului Huidu, "cârcotașul" sau beizadeaua care a omorât doi tineri pe plajă...

Străzile nu erau tivite până la sufocare cu bănci, farmacii și săli cu jocuri de noroc, păcănele, care au distrus mii de familii.

Închei amintindu-l pe Petre Tuțea care afirma că Ceaușescu ne-a scos din Evul Mediu și azi, 26 Ianuarie, de ziua lui, dau Cezarului ce-i al Cezarului:

"Îmi pare rău că nu te-am crezut și că am lăsat să fii împușcat!

Și chiar dacă ai fost ateu - poate că nu ai fost... - sau poate chiar fiindcă ai fost, îL rog pe Bunul Dumnezeu să te ierte și să te aibă în paza Lui!"

Semnează,

Un ofițer, medic militar pensionar, trădător al Țării și al Comandantului Suprem, prin neimplicare în timpul loviturii de stat.

Doamne, iartă-mă și pe mine.

Amin!

 

Ultima Carte

 

             

  ·

În Ungaria, Uniunea Europeană își joacă ultima carte. În cazul în care reușește debarcarea lui Orban, actuala conducere coruptă de la Bruxelles se va perpetua, jefuind în continuare întreg continentul pentru beneficiile unei mafii extrem de agresive. Însă, în cazul în care meciul maghiar va fi pierdut, toată oligarhia de la Bruxelles se va prăbuși întrucât va fi un semnal al schimbărilor profunde.

În Ungaria nu s-au dat înapoi de la nimic. Mișcarea lui Péter Magyar nu este una politică, este o sectă, îndoctrinată după toate regulile cunoscute. Oamenii sunt îndopați cu false idealuri, sunt încurajați să creadă că eșecurile personale i se datorează lui Orban. Ceva similar aberațiilor pe care le-am văzut la noi îndreptate împotriva lui Dragnea. Nu-i de mirare că în spatele opozantului din Ungaria s-au aliniat toți ratații, toți nerealizații, toți idioții care au ajuns să creadă că Péter Magyar e un soi de eliberator mesianic.

Cei din România - care nu prea cunosc realitatea politică a vecinilor noștri - ar trebui să știe că Péter Magyar nu a venit călare pe un cal alb, ci a fost extras din fieful lui Viktor Orban. Tocmai de aici vine imensul său potențial întrucât - în afara frustraților cretinizați care oricum votează fix ceea ce li se transmite de la Bruxelles - Magyar a atras și un segment din susținătorii lui Orban. Culmea, „iluminarea” sa pro-europeană nu a venit din senin, ci ... de la nevastă.

Mai precis, în februarie 2024 a început un scandal legat de grațierea unui bărbat acuzat de mușamalizarea unor cazuri de pedofilie într-un orfelinat. Scandalul a fost enorm întrucât această grațiere era împotriva valorilor familiei promovate de FIDESZ. Grațierea acordată de președinta Ungariei Katalin Novák fusese contrasemnată de fosta soție a lui Magyar, Judit Varga, ministru al Justiției. Ca efect al scandalului, atât Novák cât și Varga au fost nevoite să se retragă din viața publică. Momentul a fost speculat mișelește de Magyar, care a ieșit exploziv în presă cu sloganul „nu mai vreau să fac parte dintr-un sistem în care adevărații vinovați se ascund în spatele fustelor femeilor”, speculând că cele două politiciene de fapt ar fi răspuns comenzilor lui Orban și a strategului său principal, Antal Rogán.

Nu vă gândiți că a făcut-o deoarece era în joc fosta sa soție. Ei erau divorțați, iar Magyar nu a făcut altceva decât să profite de o oportunitate. Și, ca orice oportunist al Bruxelles-ului, omul nu-i cu toți boii acasă. Fosta sa soție a dat un interviu devastator, în care descrie momentele de violență domestică și teroare psihologică de care a avut parte în perioada în care a fost căsătorită cu Magyar. Desigur, acesta a negat, spunând că e vorba de „denigrare”. Doar că inclusiv documentele de la divorț și un raport devastator al poliției(din anul 2020, deci înainte de defectarea lui Magyar) spun o altă poveste. Și nu doar trecutul lui Magyar e unul violent ci, culmea, inclusiv prezentul.

În vara anului 2024, Magyar a fost implicat într-un act de violență în public. Într-un club de noapte, a luat telefonul unui individ care-l filma și l-a aruncat în Dunăre. Procuratura a cerut ridicarea imunității sale(de europarlamentar) pentru cercetarea incidentului. Așa cum era de așteptat, Parlamentul European a făcut scut în jurul său, decizând în octombrie 2025 să îi mențină imunitatea. Deh, ce nu faci pentru marioneta ta?

Stilul violent și deviant al individului se manifestă zi de zi. Jurnaliștii - inclusiv cei apropiați de zona pro-Bruxelles - îl acuză că nu acceptă întrebări incomode și că se manifestă violent de fiecare dată când se află în momente-limită. Uneori își continuă atacurile, la modul absolut aberant, pe rețelele de socializare, semn clar că nu-i cu toți boii acasă. Inclusiv partidele de opoziție tradiționale îl critică pentru că a „canibalizat” electoratul lor, fără a prezenta un program economic detaliat, bazându-se mai mult pe carismă și pe atacuri la adresa elitei din care a făcut parte.

Péter Magyar a ocupat permanent funcții bine plătite în aparatul de stat, îmbogățindu-se de pe urma acestora. Asta însă îl face însă vulnerabil tot pe Orban, acuzat de oamenii săi că a ținut șarpele la piept. Ideea e că apartenența la FIDESZ îl face pe Magyar un cunoscător al „poveștilor nespuse” și al fragilităților mișcării, elemente pe care le utilizează cu abilitate. De asemenea, ca orice candidat al sistemului, are acces la cantități nelimitate de bani. Confiscarea mașinii ucrainene pline de euro proaspăt tipăriți și de aur a reprezentat un moment limită, în care forțele de securitate maghiare au deturnat o cantitate imensă de bani negri care urmau să intre în campania electorală a țării.

Noi știm bine cum funcționează aceste sisteme paralele de plată și cât de mult îi înrăiesc pe beneficiari. Când îl vezi pe unul ca CTP-ul urlând demonizat prin studiouri TV sau pe net, trebuie să realizezi că fiecare rictus al său ascunde în spate sume babane pe care le încasează pentru prestație. A te lua după aparițiile sale modeste, după treninguirile scorojite cu care umblă, pentru a-l considera moral înseamnă să pici în capcana sa de păianjen ticălos, care se ascunde în spatele aparentei sărăcii precum păianșenul în spatele pânzei. În fapt CTP-ul face totul pentru a-și alimenta tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă(TPOC) care-l transformă într-un Hagi Tudose contemporan. Am făcut pauza cu CTP-ul pentru a înțelege „Tipologia Bruxelleză” care acționează din plin și în Ungaria.

Ce urmează să se întâmple? Greu de definit. Ceea ce observăm este că isterizarea în masă a fost condusă profesionist. Péter Magyar nu este un om politic, ci un fel de mesia de la care imbecilizații săi suporteri așteaptă totul. De fapt, fix stilul de lider deviant este preferatul Bruxelles-ului. De ce? Pentru că dezamăgirea de după eventuala sa alegere va fi atât de mare încât va conduce la o destabilizare internă a Ungariei.

De ce credeți că la noi Bruxelles-ul a preferat lideri devianți? De la bețivul de băsescu la cretinul Werner și „bateria morții” compusă din bolnavul psihic Nicușor și ticălosul Bolojan? Astfel de lideri garantează o destabilizare internă a societății, o luptă surdă între pro și contra care transformă populația în animale cu ochii injectați, incapabile să vadă jaful practicat de Bruxelles și de cozile lor de topor din mediul economic. Acesta este planul inclusiv pentru Ungaria. Iar dacă Péter Magyar va câștiga, pentru unguri va fi un dezastru absolut. Vor ajunge să moară de foame, dar vor lupta cu abnegație pro sau contra lui.

Pentru înfrângerea lui Orban s-au pus la bătaie absolut toate metodele cunoscute. Scandaluri false de ultim moment, sondaje cu cifre aberante, care arată creșterea bruscă a preferințelor pentru Péter Magyar, cat și, cel mai probabil, o armată de „oameni negri” meniți a falsifica voturi pentru a-l împinge în față pe preferatul puterii de la Bruxelles. Șefii birocrației europene au nevoie ca de aer de o astfel de victorie întrucât pot să le arate tuturor celor care vor să „evadeze” din politicile lor cretine că jocul încă e stăpânit de mafia de la Buxelles. Dacă însă vor rata, mișcările de contestare le vor da peste nas, forțând debarcarea înainte de termen a întregii garnituri de proști coordonată de mega-corupta Ursula von der Leyen.

Dan Diaconu  

Veronica Kovacs

4hl 5ai0fi 14013f8i taru3a0l8cl

 

oSentosr5l0u042c5576p124hl 5ai0fi 14013f8i taru3a0l8cl

 

Investiția în umanitate aduce Pacea Sufletească

  

 I-am dat aproape tot salariul unei femei fără adăpost. Șase luni mai târziu, am primit o scrisoare de la ea.Am 49 de ani și lucrez ca asistentă medicală. Soțul meu a plecat când copiii erau mici. Acum sunt la facultate, iar casa a rămas prea liniștită.După ture, fac voluntariat la o cantină socială. Mă ajută să simt că încă sunt de folos.În fiecare sâmbătă venea aceeași femeie. Aproape de vârsta mea. Ochi obosiți, voce calmă, zâmbet blând. Cere mereu două porții: „una pentru mine și una pentru cineva care nu poate intra”.Nu era permis. Totuși, i-am dat mereu mâncarea.Într-o zi, directorul a văzut scena și a izbucnit:„Am văzut-o hrănind un câine! Nu suntem aici pentru animale!”A dat-o afară pe loc.Am ieșit după ea. Am întrebat-o dacă este adevărat. A încuviințat: „Nu pot să-l las flămând.”M-a dus în spatele clădirii. Într-o cutie de carton, ascuns lângă tomberoane, era un câine slab, cu ochi blânzi, care încă mai dădea din coadă.Atunci am scos banii retrași în acea dimineață — aproape tot salariul meu.„Găsește un loc pentru voi doi. Luați mâncare. Căldură. Un început.”A vrut să refuze. Am insistat. M-a îmbrățișat plângând.Am ajuns acasă fără bani, dar cu o liniște pe care nu o mai simțisem de mult.Șase luni mai târziu, am primit o scrisoare. Când am deschis-o, mi-au tremurat mâinile.Era de la ea.... Continuarea în primul comentariu

Ecoul unei Binefaceri

Partea a II-a: Când investiția în umanitate aduce dobândă sufletească

…Era de la ea. Plicul era simplu, dar scrisul de mână era ferm, elegant, trădând o educație pe care anii de stradă nu reușiseră să o șteargă. Înăuntru nu am găsit doar cuvinte, ci și o fotografie. În ea apărea aceeași femeie, dar cu fața luminată, purtând un halat alb de voluntar într-un adăpost pentru animale. Lângă ea, câinele slab de odinioară era acum un ghemotoc de energie, cu blana strălucitoare și ochii plini de viață. Mi-au dat lacrimile înainte să citesc prima propoziție.

„Dragă doamnă asistentă,
Banii pe care mi i-ați dat în acea sâmbătă geroasă nu au cumpărat doar mâncare și un acoperiș pentru câteva nopți. Au cumpărat demnitatea mea. În acea seară, când am intrat într-un motel ieftin și am putut face un duș fierbinte, am realizat că cineva a crezut în mine mai mult decât credeam eu.
Cu restul banilor, am reușit să îl duc pe Max (căci așa l-am numit pe prietenul meu cu patru lăbuțe) la un veterinar. Acolo, povestind cum am ajuns să am acei bani, medicul a fost atât de impresionat încât mi-a oferit o slujbă de îngrijitor la clinica lui.
Astăzi, am o garsonieră mică, un salariu modest și un scop. Max este sănătos și este asistentul meu neoficial la clinică. Vă scriu pentru că vreau să vă returnez suma, dar știu că m-ați refuza. Așa că am atașat aici o chitanță: am donat în numele dumneavoastră aceeași sumă cantinei sociale unde ne-am cunoscut, cu condiția ca niciun animal să nu mai fie lăsat flămând la poarta lor.”

I. Puterea “Efectului de Undă” în Compasiune

Vezi Sursa Info AICI

 

Un Cățeluș Abandonat a fost Salvat

  

Happy News Feed  ·

oSrdnpsoet
8

Nu mă așteptam la nicio răsplată când l-am eliberat de lanț… și, un an mai târziu, mi-a întors favoarea cu dobândă.

În acea seară mă întorceam de la serviciu, luând scurtătura mea obișnuită prin câmpurile părăsite din spatele zonei industriale. Era cea mai rapidă cale, mai ales în nopțile ploioase de octombrie, când tot ce îmi doream era să ajung acasă, să mă încălzesc, să mănânc și să mă prăbușesc pe canapea.

Dar în acea seară nu am ajuns direct acasă. Lângă o baracă dărăpănată, în ceața de la amurg și măruntul ploi de octombrie, am observat o mișcare. La început am crezut că e doar vântul care ridică resturi — dar nu. Era un câine. Mare, negru, întins pe o parte, legat cu un lanț scurt și ruginit de un țeavă metalică.

M-am așezat în genunchi lângă el. Câinele nu și-a ridicat capul. Respira greu, gemând. Coastele îi ieșeau în evidență, parcă sculptate sub piele. Și în jurul gâtului — răni adânci de la lanț. De cât timp era acolo? O zi? O săptămână? Sau renunțase deja?

Nu avea apă sau mâncare. Doar murdărie și resturi putrede. Fusese lăsat să moară.

M-am uitat în ochii lui. Nicio frică, nicio durere. Doar gol. Indiferență. Parcă acceptase deja că e invizibil.

Am scos lanțul. Era greu, ruginit. Răna de la gât era veche — însemna că fusese legat mai mult decât câteva zile. L-am ridicat. Nu s-a opus — s-a lăsat purtat, ca un sac, parcă și-ar fi pierdut toată puterea și voința de a trăi. Cântărea doar douăzeci de kilograme în loc de patruzeci cât ar fi trebuit.

Pe drum spre casă am întâlnit un vecin.

— „Ești nebun? Du-l înapoi! Probabil e bolnav… poate are rabie.”

— „Nu,” am spus.

— „Ai o casă curată și ordonată. De ce ai nevoie de acest schelet?”

Nici eu nu știam. Dar nu puteam să-l las acolo.

Acasă, am întins o pătură caldă pe hol și l-am pus pe ea. Nu s-a mișcat. Nu a mirosit, nu a explorat, nu a arătat bucurie. S-a întins și și-a închis ochii.

Am pus lângă el o farfurie cu apă, pâine înmuiată în lapte și puțină mâncare pentru câini. S-a întors cu fața.

„Bine,” m-am gândit. „Se va obișnui.”

A doua zi dimineață era încă în viață. Stătea în aceeași poziție — dar mâncarea dispăruse. Mâncase peste noapte.

Au trecut zece zile așa. Mânca doar noaptea. Ziua stătea nemișcat, privind în gol.

Am început să îl chem Mihai. Nu știu de ce — numele pur și simplu mi-a venit în minte. Nu răspundea, dar simțeam că mă asculta.

Vecinii dădeau din cap:

— „Probabil e bolnav. De ce îl ții?”

L-am dus la veterinar.

— „Fără infecții. Doar malnutriție severă — stres,” a spus veterinarul. „Are nevoie de răbdare, dragoste și timp.”

Am urmat sfatul. L-am hrănit puțin câte puțin și des.

Încet-încet Mihai a început să se ridice. La început doar ca să ajungă la bolul de mâncare. Apoi a pășit în curte. Se mișca cu precauție, ca și cum s-ar fi temut să nu eșueze din nou în această lume.

Și a început să mă urmărească. Nu făcea gălăgie, nu deranja. Pur și simplu stătea acolo… ca o umbră.

După o lună a început să mănânce în prezența mea. La început pe ascuns. Apoi se apropia cu grijă când eram lângă el. Cu precauție — dar mânca.

Iarna m-am îmbolnăvit grav. Febră mare, aproape patruzeci de grade. Trei zile în stare febrilă. Și nu a părăsit niciodată patul meu. Stătea lângă mine și mă supraveghea dacă respir. Abia când am început să mă însănătoșesc, s-a depărtat puțin. Dar ochii lui grijulii nu-i voi uita niciodată.

Primăvara eram de nedespărțit. Nu se mai ascundea. Dormea în camera mea. Dimineața mă conducea la ușă, seara mă aștepta. Fără lătrat, fără sări. Pur și simplu stătea… respiram împreună.

Nu a învățat niciodată să-și exprime bucuria deschis. Dar simțeam că are încredere în mine.

A trecut un an. Spuneam „Hai” sau „Vin” — el înțelegea jumătate din cuvintele mele. Când eram trist, se întindea lângă mine ca un talisman viu.

— „Mă înțelegi mai bine decât oamenii,” îi spuneam.

Și mă privea — aproape spunând da.

Într-o noapte de februarie m-am trezit cu durere. Pieptul ardea, mâinile mi se amorțeau. Infarct. Nu mă puteam ridica să ajung la telefon.

— „Mihai…” șopteam.

S-a ridicat imediat, mi-a mirosit mâna, ochii plini de panică.

A alergat la ușă și a început să urle. Lung și adânc, ca și cum cerul însuși tremura.

Vecinii s-au trezit. Au strigat, unii furioși. Dar Mihai nu s-a oprit, cerea ajutor.

După zece minute cineva a bătut la ușă.

— „Ce se întâmplă aici?”

Mihai și-a pus botul pe mâna mea când vecinii au intrat.

— „Infarct,” a spus vecinul. „Sunați imediat la ambulanță.”

La spital m-am gândit doar la el. Am întrebat asistenta dacă poate contacta vecinul.

— „Încă e la ușă. Abia mănâncă. Nu pleacă.”

Într-o zi fiul meu a sunat:

— „Tată, poate ar trebui să ducem câinele la adăpost? E stresant pentru tine acum.”

Nu am răspuns. Cum să explic că Mihai mi-a salvat viața?

Când m-am întors acasă, el era tot acolo. Slab, epuizat. Când m-a văzut, s-a ridicat și și-a pus botul pe mâna mea.

— „Mi-a fost dor de tine?” l-am întrebat.

Pentru prima dată a șuierat ușor.

Casa părea goală fără mine. Dar când s-a întins pe covor și a oftat — am știut că totul este în regulă. Eram din nou împreună.

Medicii au spus că trebuie să am grijă de mine. Mihai părea să înțeleagă. Mergea cu mine la magazin, aștepta afară, mă căuta dacă întârziam.

— „Te urmărește ca pe un copil,” a glumit vecinul. Și era adevărat. A devenit umbra mea, îngerul meu.

Lunile au trecut. Mereu împreună. Oamenii erau uimiți.

— „Ai dezvoltat obiceiuri noi la vârsta ta?”

— „Nu obiceiuri. O călătorie,” am răspuns.

Încă șase luni au trecut. A venit vara. Nu voi uita niciodată acea noapte din februarie. A cerut ajutor când eram pe punctul de a renunța la viață. M-a salvat.

Acum dormim împreună — el la capătul patului. Diminețile împreună. Serile împreună. Eu vorbesc — el ascultă.

Recent fiul meu m-a vizitat.

— „E uriaș! Trebuie să fie greu pentru tine.”

— „Nu. Am nevoie de el.”

— „Te ajută?”

M-am uitat la Mihai.

— „În multe feluri. Dar cel mai important e că e aici.”

La apus stăteam pe verandă. Mai. Grădină înflorită, miros de liliac. Mihai lângă mine, urechile ciulite.

— „Frumos, nu-i așa?”

S-a uitat la mine și s-a întins.

Acum doi ani l-am eliberat de lanț. Și s-a dovedit… că el m-a eliberat pe mine. Acum suntem împreună. Pentru totdeauna.

Animalele voastre de companie v-au salvat vreodată viața sau v-au schimbat destinul în mod neașteptat? Povestiți-ne experiența voastră!

 Vezi Sursa Info AICI 

Depășirea barierei de vîrstă

 

Depășirea barierei de optzeci de ani.

O carte a psihologului japonez Hideki Wada, intitulată „Depășirea barierei de optzeci de ani”, a fost publicată recent în Japonia, stârnind vâlvă. De îndată ce cartea a ajuns în magazine, vânzările au depășit 500.000 de exemplare, iar mulți prevăd că va deveni un bestseller global dacă va atinge pragul unui milion de exemplare în următoarele luni.

Dr. Vada (61) este un expert de renume în domeniul sănătății vârstnicilor. El și-a rezumat bogata experiență în 44 de reguli care sunt secretul unei vieți mai calme și mai împlinite după vârsta de 60 de ani... Reguli care par simple, dar conțin o înțelepciune profundă:

* Mergeți la plimbare în fiecare zi.

* Respirați adânc când sunteți furios.

* Fiți în mișcare și nu lăsați corpul să se pietrifice.

* Beți apă vara, când vă aflați într-o cameră cu aer condiționat.

* Mestecați bine mâncarea... mintea se mișcă odată cu gura.

* Memoria nu dispare odată cu vârsta, ci din cauza inactivității.

* Nu abuzați de medicamente. * Nu încerca să reduci tensiunea arterială și nivelul zahărului în mod inutil.

* Singurătatea poate fi liniștită, nu neapărat izolată.

* Lenea nu este rușinoasă.

* La bătrânețe nu ai nevoie de permis de conducere.

* Fă ce iubești și lasă ce nu iubești.

* Nu te limita doar la Acasă.

* Mănâncă ce te face fericit... și puțină creștere în greutate nu strică.

* Nu petrece timp cu oameni în preajma cărora nu-ți place să fii.

* Nu te uita prea mult la televizor.

* Învață să trăiești cu boala, în loc să lupți constant cu ea.

* Optimismul este leacul.

* Fructele, lumina soarelui și aerul... sunt toate surse de fericire.

* Exprimă ce ai în minte.

* Schimbă-ți părerea dacă trebuie; nu este mare lucru.

* A înceta să înveți este începutul bătrâneții.

* E suficient să fii pur și simplu mulțumit... și un zâmbet aduce noroc.

* Și bătrânețea? Nu este o povară... ci un dar.

Cu aceste cuvinte înțelepte, Dr. Vada ne amintește că anii de după șaizeci de ani nu sunt sfârșitul drumului, ci începutul unei faze de simplitate și pace... o fază în care privim viața cu mai multă claritate și ne abordăm pe noi înșine cu mai multă onestitate.

Pe scurt:

Trăiește simplu, mișcă-te puțin în fiecare zi și zâmbește mai des. Acceptă-ți corpul și vârsta cu dragoste și vei descoperi că fericirea a fost mai aproape decât credeai.

Împărtășește asta cu cei pe care îi iubești... pentru că înțelepciunea nu are vârstă.

> Nu-i invidia pe tineri: cu toții am fost tineri. Invidia-i pe bătrâni, care au văzut totul în lume. Invidia-i pe cei care se trezesc devreme în zori - pescarii, culegătorii de ciuperci - pe cei care aleargă pe pământ. Da! Invidia-i pe bătrâni care se îngrijesc ca odinioară, cu coafuri și pantofi, cu haine elegante și stricte. Cu bucuria nepierdută a vieții, reflectată în copii și nepoți. Și cu dorința de a fi cunoscători chiar și în cele mai dificile științe ale vieții.

> Nu-i invidia pe tineri! Pe vremea ta nu era greu să fii așa. Invidiază-i pe bătrâni, care au rămas tineri pentru totdeauna!

> 

Evina noastră!!! 

Transmite asta prietenilor pe care nu vrei să-i pierzi în 2026. Eu nu vreau să te pierd. Trimite-mi-o și mie.

Dacă ți se aplică:

3 – Aproape că nu ai prieteni.

5 – Ai prieteni buni.

Parlamentarul Alice Weidel - Germania

                    

Parlamentarul Alice Weidel (AfD Germania) către Zelensky:

<<Ești un clovn jalnic și un cerșetor. Cum îndrăznești să ceri ceva din nou?! Cereți de la noi, nemții, care încercăm din toate puterile să ne salvăm țara de la colaps, la care ați contribuit cu cererile voastre nesfârșite și politice iresponsabile?! Vii la noi cu mâna întinsă ca un cersetor dintr-o gara, dar în același timp te comporti ca un dictator capricios, arogant, care se crede centrul universului, în jurul caruia trebuie să se învârte toate planetele! Ți-ai transformat țara într-o groapă fără fund în care banii, energia și viitorul nu se scurg! Și totuși îndrăzniți să nu obțineți predici despre cum să trăim?!

Domnule, esti doar un comediant care inca nu si-a iesit din rol! Vorbești despre libertate și democrație, dar tu ești cel care a interzis toate partidele de opoziție, ai închis televiziunile, ai redus la tăcere toți disidenții lăsând doar propriul tău purtător de cuvânt mincinos de propagandă! Tu ești cel care se teme de propriul popor mai mult decât orice dușman extern! Popularitatea ta a scăzut de mult, iar tu o știi foarte bine! De-asta te agăți de putere cu o strângere mortală folosită pe post de frunză de smochin! Ești un uzurpator, un dictator care se teme și de umbra propriului popor, totuși nu ți-e frică să-l trimiți la moarte sigură!?

Libertatea ta și libertatea pentru tine și gașca ta coruptă, în timp ce ucrainenii obișnuiți mor pentru palatele, iahturile și conturile tale offshore! Fața ta, d-le Zelenskyy, a devenit sinonimă cu ipocrizia! Apelați la noi pentru solidaritate, dar solidaritate cu cine??!? Cu un regim împotmolit în corupție din cap până în picioare, un regim în care fiecare funcționar este o lipitoare nesătulă, un regim care el însuși provoacă conflicte în loc să caute soluții pașnice, așa cum fac liderii responsabili?!  Voi, care ati respins demonstrativ acordurile de la Minsk, care ati sabotat orice tentativa de soluționare pașnică, care ați declarat cu mândrie ruperea tuturor legilor care duc la pace!

Dumneata nu vrei pace, d-le Zelenskyy! Ai nevoie de război pentru că este șansa de a rămâne la putere, de a continua să-ți căptușești buzunarele și spala miliarde pe care vi le trimitem! Retorică ta de pace eo farsă completă! Vrei să nu bagi într-un Al III-lea Război Mondial! Ne ceri rachete Taurus să lovească teritoriul Rusiei uitând de consecințe!?! Tu măcar înțelegi ce înseamnă asta??

Vrei ca Germania să devină ținta unor represalii, să nu fie reduse orașele în ruine, să nu moară copiii în stradă?! De soarta poporului german, de soarta Europei, de soarta proprietăți țări, pe care ați transformat-o într-un teren de încercare! Tu ai nevoie de escaladare, de un teren de testare pentru a distrage atenția de la propriile eșecuri, de la propria incompetență și de la crimele tale! Ești un nebun periculos care te joci cu focul, iar focul ar putea înghiți Europa! Și tu, d-le Zelenskyy, vei fi primul care va arde în acest iad!

Ați transformat Germania într-o "vacă de numerar": vă plătim datoriile, vă susțin guvernul și vă hrănim așa-zișii „refugiați” care vin aici nu pentru a lucra, ci pentru a trăi de pe urma contribuabilului german, provocând tulburări și cerând tratament special!

Aceștia primesc beneficii la care pensionarii, care au muncit toată viața și au contribuit la prosperitatea Germaniei, nu pot decât să viseze! Luăm de la copiii și bătrânii noștri să vă trimitem voua în timp ce voi cumpărați vile, iahturi și mășini de lux pentru familia și anturajul vostru! Asta nu e „solidaritate”, d-le Zelensky, e jaf în plină zi, cinic și nerușinat! Ne furați banii, iar oamenii sunt răpiți de străzile din țara voastră pentru că nu vor să lupte împotriva Rusiei! Ești un jefuitor!>>.

 

 Alice Weidel (AfD) și Zelensky, Deutschen Bundestages, Berlin, februarie 2026.

 

 (Prin Gheorghiță Zbăganu)