O fabrică, însemna bunăstarea unui oraș , locuințe gratuite, sclarizare gratuită, locuri de muncă pentru toți absolvenții, scolarizare gratuită, asistență medicală inclusiv în școli și fabrici, etc.
"În 1989 aveam vreo 8 ani şi încă nu ştiam ce înseamnă cuvântul dictator, cu toate că trăiam în dictatură. Evident că nici de acest cuvânt nu auzisem, deşi semnificaţiile lui se reînnoiau şi se îmbogăţeau zi de zi.”
”Până în decembrie, am aflat că raţia şi cozile la alimentară, poza zâmbitoare de deasupra tablei negre, cele cinci minute de desene animate de sâmbăta, steguleţele de carton, unul tricolor şi unul roşu, cu steme diferite, uniforma, şoimii patriei şi pionierii, în fine, cam tot ce trăisem eu zilnic până atunci purta un singur nume, unul înfricoşător şi de dispreţuit... dictatură.
Numai după ce o voce a strigat «dictatorul a fugit!», aşa cum îngerul a strigat «Bucură-te!», o mirare ne-a cuprins pe toţi, apoi o lămurire, apoi o teamă, scufundată în neîncredere şi nesiguranţă, care încet-încet, după câţiva ani de tranziţie, s-a diluat, a dispărut, fiind înlocuite de alte feluri de îndoieli. În 1989 am fost făcută pionier. Am fost ultima generaţie de pionieri. La noi s-a rupt detaşamentul, a încetat «o frumoasă tradiţie», «s-a îngropat un mit». Am fost făcută pionier printre ultimii din clasă, în seria a doua sau a treia, nici eu nu mai ştiu a câta, oricum ideea era că mediocritatea mea şcolară trebuia pedepsită cumva. Nu cred însă că scăpa cineva de la ritualul de a fi făcut pionier.
Chiar dacă ceremonia se desfăşura în clasă, într-un plictis dres cu gălăgie, tot te puneau să juri pe tricolor. Nu am fost un elev silitor, de-abia buchiseam în clasa a III-a, de aceea pe mine m-au pus să jur ca să devin pionier, prinsă între tabla de scris şi drapel, în faţa clasei. În acest timp, restul colegilor mei, premianţii, deja pionieri, care avuseseră parte de o ceremonie mult mai înălţătoare, într-un loc încărcat cu o puternică însemnătate patriotică: Doftana, monumentul eroilor, sau cine mai ştie pe unde, forfoteau neliniştiţi în bănci. E tot ce-mi amintesc.
Am îmbrăcat, cu oareşce regret după şorţuleţul bleu, uşor şi comod, costumul pioneresc: fusta plisată şi cămaşa albă din material sintetic, călduros şi transparent, cu cravata roşie prinsă cu un inel din plastic al cărui gust îmi plăcea grozav, mai ales la orele de mate, şi cureaua cu cataramă din metal coclit deja din fabricaţie, care mă înghioldea groaznic în abdomen.
Costumaţia asta incoloră şi incomodă era obligatorie. Trebuia să fiu atentă să nu-mi pătez bluza cu cerneală, să nu-mi pierd inelul de la cravată şi mai ales să-mi pun afurisita de curea căcănie care mă enerva cumplit. În 1989, primăvara şi toamna, şi încă puţin din iarnă, până la vacanţă, am fost pionier. Apoi a venit Revoluţia, iar «tovarăşa», devenită din februarie «doamna», ne-a pus să păstrăm un moment de reculegere (alt cuvânt nou, învăţat atunci), să rupem pozele cu dictatorul din cartea de citire şi ne-a zis să lăsăm acasă cravata şi cureaua şi să purtăm doar costumul alb-negru de pionier postrevoluţionar." Autor: Carmen Preotesoiu
Vezi și
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă
Europa privită din viitor
Hrana vie
Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Sistemele solare - apă caldă
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici
Născuţi la începutul anilor 80-90 vedem acum, în anul 2012, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultura generală, pentru că asta însemna ceva o dată.
Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară! Vrem ostaşi", "Prinsea","Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fişe, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.
Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză.
Şi am cântat "MULŢI ANI TRĂIASCĂ" nu "HAPPY BIRTHDAY" la aniversări.
Am sorbit din ochi "Pasiuni" mai ales "Sunset" , chiar si "Dallas" .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.
Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă.
Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", "Cireşarii", şi am băut "Cico" şi "Zmeurată" si ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri "de la TEC " fără să ne fie teamă că "au prea multe E-uri", iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.
Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia aşteptam la chefuri sa jucăm "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Adevăr sau Provocare", sau orice ne dadeă un pretext să "pupăm pe gură" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia", care încă roşeam la cuvântul "sex", care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie "De cine iţi place?" că ne place de el/ea.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au "child proof the house", ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
Noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de măgăruş".
Suntem o generaţie de învingători, de visători, de "first-timers".
Daca citeşti şi ai căzut măcar un pic pe gânduri, eşti de-al nostru ♥!
Distribuie prietenilor pe care poate i-ai uitat de mult, să îşi aducă aminte şi ei ♥
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu