Un top de state în care să pleci ,
dacă nu îți mai place în România.
Lisabona, Portugalia Fotografie de Iulia Roșu
Sunt mulți oameni care se pregătesc să plece din țară.
Discuțiile sunt nesfârșite, polemicile aprinse, Germania sau Portugalia, Anglia sau Spania. Pasul e important, majoritatea au peste 40 de ani, copii și carieră, frica de a pica din lac în puț și de a pierde tot ceea ce au construit aici îi bântuie, dar și panica să nu piardă fix ultimul tren care îi va scoate dintr-o țară care se prăbușește pe ei nu îi lasă să amâne planurile.
Cum alegi unde să emigrezi? La ce te uiți, cum cântărești? E vorba de chirii, de job, de sistemul de educație pentru copii, de extremism sau poate chiar de vreme. Sunt multe de luat în considerare, cu toate astea, 3,4 milioane de români locuiesc în altă țară. Adică avem cea mai mare rată a emigrației din Europa. Doar Siria ne întrece, dar acolo știm cu toții ce e.
Cum mi-am pus și continui să îmi pun această întrebare fără încetare, am făcut un top al țărilor în care cred că noi, românii, chiar și cei metiși, puțin unguri sau puțin ruși, puțin sârbi, turci, nemți sau italieni, ne-am simți bine. Nu am pretenția că este un studiu academic, ci doar o părere de om care a călătorit mult.
IRLANDA Pro: românii sunt bine priviți, considerați harnici, onești și de încredere. Numai cine nu vrea să-și găsească un job nu o face. Irlanda rămâne în Uniunea Europeană, angajatorii îți plătesc taxele, ai parte de pensie și asigurare de sănătate cum se cade. Infrastructura superbă comparativ cu ce avem noi. Funcționarul public necorupt. Eficiență în rezolvarea problemelor. Universități și școli publice bune.
Contra: vreme oribilă. Chirii gigantice. Restaurante scumpe. Să parchezi în oraș te bagă în faliment.
Vezi și
Fii propriul tău nutriționist
ISLANDA Pro: țară cu boom pe turism și o populație minusculă. Salarii uriașe, munci ușoare, natură incredibilă, băi termale, carne de balenă. Vara nu există noapte, iarna aurora boreală. Contra: prețuri mari la băutură, chirii mari. Practic e de stat și muncit vara și de retras în Thailanda iarna.
ITALIA Pro: poporul gregar, vesel, bine îmbrăcat, orașele superbe, mâncarea, vinul, cafeluța, scuterele și durerea-n cur, limba, opera, Eros Ramazzotti, Grande Bellezza, climă mediteraneană, portocali, Sicilia, Pompei. Suntem aproape la fel, doar că ei sunt mai bogați, mai frumoși și, de cele mai multe ori, mai deștepți.
Contra: rasism, aglomerație, criză, Berlusconi, comuniștii, extrema dreaptă, mafie, cutremure, birocrație îngrozitoare, muncă la negru, second class citizens, am mai spus criză? Da. Spun încă o dată: CRIZĂ SISTEMICĂ.
GERMANIA. Nu toată, ci Berlin. Țara Berlin Pro: cultură, locuri de muncă, oraș cosmopolit, infrastructură bună, chirii… ei bine, înțeleg că au explodat chiriile, că tot omul a vrut la Berlin să simtă revoluția culturală și nah, acum au crescut chiriile și mai poți să trăiești doar dacă împarți locuința cu alți 2-3 cetățeni. Dar dacă ești familie, poate mai bine te muți lângă Berlin undeva, nu în oraș. Ai tren, ai autobuz, ai tramvai, ai bicicletă, ai praștie, te descurci cu mersul la serviciu pe care ți-l găsești țaca-paca, ușor. Sau așa zice gura lumii. Și în Berlin ți se fac acte și se plătesc taxe, deci anii ăia merg la pensie și ai acces la spitale. Ai parcuri, ai muzee, ai expoziții și centre culturale, ai tone de restaurante ieftine.
Contra: scumpirea chiriilor, infrastructura care stă să crape de la presiunea prea mare a poporului, ascensiunea îngrijorătoare a extremei dreapta, atacurile teroriste din ultimii ani.
VIETNAM Pro: ieftin, exotic, mâncare fabuloasă, creștere economică monstruoasă, oportunități de business incredibile, ascendentul cunoașterii limbii engleze față de localnici, plaje în sud, femei frumoase pretutindeni.
Contra: corupția, mică și mare; birocrație, totală lipsă a infrastructurii, haosul de pe șosele, lipsa spitalelor, educație pe sponci, poluare și mizerie.
SPANIA Pro: apropiere culturală, climă superbă (uneori prea cald, niciodată prea frig), istorie, gastronomie, VIN, San Sebastian, RENFE și trenurile de mare viteză, litoralul atlantic, spitale, șosele, școli bune, limbă și cultură mare, diversitate, conștiință politică și națională, oportunități pentru vorbitorii de limbă engleză într-o țară unde engleza nu este o prioritate în școală. Contra: hm, mereu pe marginea crizei economice, o țară cu o industrie grea importantă, dar un sistem bancar nu prea solid.
ARGENTINA Am vrut să-l pun pe primul loc, dar mi-am dat seama că există niște contra și am renunțat. Pro: Buenos Aires, superbisim. Oameni educați, femei frumoase, bărbați eleganți, vinuri impecabile, fripturi savuroase, bucătărie strălucită, chirii mici, apartamente fabuloase, cele mai multe librării pe cap de locuitor din lume, tango, polo, fotbal, vulcani și deșert, ocean, capătul lumii, spitale bune, învățământ gratuit, universități prestigioase. Contra: departe, instabilitate politică, peroniști, greve, corupție, orașele atinse de infracționalitate minoră.
PORTUGALIA Pro: după o criză profundă, Portugalia își revine de câțiva ani buni. Creștere economică, boom pe turism și servicii, orașe superbe, chirii încă normale, joburi relativ ușor de prins (pe fondul unei migrații a portughezilor către Anglia, Germania, Elveția, țările scandinave, s-a produs un dezechilibru major în piața muncii) cultură, litoral superb, bucătărie senzațională, infrastructură genială (de la metrou la autostrăzi, totul arată brici în Lisabona). Contra: lumea din Berlin se mută acum în stoluri la Lisabona declanșând o bulă imobiliară. Nu știu cât o să țină asta și cât de grav poate să ajungă, fenomenul are câteva luni, maximum un an.
Africa de Sud - nu oriunde, doar în Franschhoek sau Stellenbosch, zonele vinicole faimoase de lângă Cape Town. Am întâlnit o grămadă de nemți și elvețieni, suedezi și italieni care și-au luat case aici începând cu anii `90, e ieftin, e frumos de leșini, mâncarea e fantastică, vinul incredibil, oceanul la jumate de oră distanță. Întreaga zonă este foarte sigură, școlile sunt foarte bune, joburi cât cuprinde în industria viticolă, a ospitălității sau în cea a turismului și serviciilor conexe. Da, țara e coruptă, sunt catralioane de scandaluri pe scena politică, este violență în Johannesburg și estul țării, se pregătește o dubioasă reformă agricolă, dar din oaza lor de la Stellenbosch, cetățenii sud-africani privesc cu detașare viitorul căci au un trai nu numai decent, cât minunat. Trebuie să rezolve și problema secetei și totul ar fi superb.
Uruguay - o țară care a avut președinte un cetățean modest care mergea cu broscuța VW la serviciu, o țară unde este legal să vinzi și să consumi marijuana, un litoral superb, o combinație de bucătărie spaniolă-portugheză-germană, probabil cei mai buni cârnați din lume, chirii minuscule (acum 6 ani), muzee impecabile.
De ce nu SUA, Canada, Australia sau Noua Zeelandă
Nu, n-am inclus și Costa Rica.
EXILULUI ROMANESC SI CELE 10 PORUNCI
Lugojeanul
George Angelescu a emigrat în Canada pe timpul lui Nicolae Ceaușescu.
Nu a suportat constrângerile sistemului comunist și acum la 25 de ani de
la revoluția din Decembrie 1989 se declară răspicat că este român și
iubește România. Pe facebook a publicat recent “Cele zece porunci ale
exilului românesc” și cred că românii din țară și de pretutindeni au
obligația să cunoască acest decalog.
Au fost citite de Ion Rațiu în 1984 la Geneva, la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL).
Ilie Nastase : "Teritoriul nu-l atinge nimeni nici cu-n deget. Nu se-atinge nimeni de teritoriul asta. Pana mor eu, va asigur ca nu o sa se intample"
1. Fii mândru ca eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un
popor nobil, vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării
noastre.
2. Afirmă-ţi dragostea pentru patrie de câte ori ai
ocazia. Nu pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să serveşti pe cei
rămaşi acasă.
3. Apără drepturile poporului român în
totalitatea lui: nu regăţeni, transilvăneni, basarabeni, bănăţeni,
timoceni, aromâni, sau megleniţi. Toţi suntem români.
4. Ajută-ţi compatrioţii: din mai puţinul ce ai, dă-ţi tainul; nu-l precupeţi.
5. Susţine instituţii româneşti din diaspora oricât de modeste şi imperfecte ar fi.
6. Nu critica niciodată, nici măcar „prieteneşte“, pe românul care se
străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine.
7. Nu aduce nici o critică, nici măcar „constructivă“ semenului tău
care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă; făcând mai mult şi mai
bine decât face el.
8. Fii totdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie
ultimul refugiu al omului frustrat şi slab care nu mai are nici ţară şi
nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente
inferioare.
9. Opune-te numai celor care guvernează la
Bucureşti pentru că ei siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de
eforturile altor patrioţi români este irosire de energie.
10.
Fă ceva pozitiv pentru ţara ta, pentru ţara din care te tragi şi pentru
compatrioţii tăi, oricât de modest sau neînsemnat; dar fă-o în fiecare
zi.
Chiar dacă denumirea de „exil românesc“ nu se mai aplică
astăzi românilor care trăiesc în afara României (atât situația din țară,
cât și din diaspora fiind foarte diferite de cele din anul 1984), acest
crez este încă actual. Subliniază, înainte de toate, faptul că trebuie
să fim mândri de ceea ce suntem și de locurile din care venim. Vorbește
apoi despre respectul de sine și despre respectul față de ceilalți. Ne
încurajează să colaborăm, să facem ceea ce putem, potrivit propriilor
noastre puteri, pentru țara noastră. Să nu criticăm eforturile
celorlalți, ci să încercăm să impunem un exemplu prin ceea ce facem și
prin felul în care facem acele lucruri.
Sursa:
