La 23 aprilie 1962 este incheierea cooperativizării agriculturii, proces început în martie 1949 și care, teoretic, trebuia să se realizeze pe baza liberului consimțământ al țăranilor, dar care s–a caracterizat prin abuzuri și violențe.
Partidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, ce a constat în confiscarea proprietăților agricole private și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat.
Încă de la început, procesul de colectivizare a fost întâmpinat cu rezistență de țărani, care s-au răsculat în numeroase rânduri, încă din 1949, în nordul Moldovei și în Transilvania. Trupele de Securitate, Miliție și Grăniceri au răspuns trăgând în țăranii răsculați. Pe lângă cei care au murit atunci, alții au fost arestați și unii chiar executați sumar. Sute de persoane au fost anchetate penal și condamnate la pedepse grele, iar familiile lor deportate în Dobrogea. Anul următor a adus asemenea răscoale și în sudul țării, mai ales în județul Vlașca, unde în unele cazuri chiar liderii comunităților locale, membri ai PMR s-au alăturat protestelor. Represiunea a continuat și spre sfârșitul anilor 1950, cele mai mari răscoale având loc în actualul județ Vrancea. Mii de țărani au fost condamnați la închisoare și averile lor au fost confiscate.
Peste 40.000 de persoane, mai ales țărani înstăriți, au fost deportate din Banat și din Dobrogea în Bărăgan, în două rânduri: o dată în 1949 și apoi din nou în 1951. Deportații au fost așezați într-o zonă geografică dificilă, fiind în continuare persecutați politic. Localitățile în care au fost aceștia mutați au fost denumite de Securitate „comune speciale”, și erau în număr de 18. Cei deportați au fost lăsați să se întoarcă în localitățile lor în 1955 și 1956, găsindu-și casele confiscate.
"in 1962, Partidul Comunist Român a declarat marea victorie a socialismului la sate şi a dus la Bucureşti, la un Congres al colectiviştilor, care, se zicea, simbolizează cei 11.000 de ţărani căzuţi în răscoala de la 1907. Şi legat de acest eveniment, să-mi fie permis să redau exact o discuţie cu un participant de atunci adus la Bucureşti, la sărbătorirea semincentenarului răscoalei."- Cum a fost? întreb - Cum să fie: au venit jândarii, ne-au bătut bine în prima zi; apoi tot aşa, a doua zi; a treia zi ne-am... înscris în Colectiv!".)"
Partidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, ce a constat în confiscarea proprietăților agricole private și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat.
Încă de la început, procesul de colectivizare a fost întâmpinat cu rezistență de țărani, care s-au răsculat în numeroase rânduri, încă din 1949, în nordul Moldovei și în Transilvania. Trupele de Securitate, Miliție și Grăniceri au răspuns trăgând în țăranii răsculați. Pe lângă cei care au murit atunci, alții au fost arestați și unii chiar executați sumar. Sute de persoane au fost anchetate penal și condamnate la pedepse grele, iar familiile lor deportate în Dobrogea. Anul următor a adus asemenea răscoale și în sudul țării, mai ales în județul Vlașca, unde în unele cazuri chiar liderii comunităților locale, membri ai PMR s-au alăturat protestelor. Represiunea a continuat și spre sfârșitul anilor 1950, cele mai mari răscoale având loc în actualul județ Vrancea. Mii de țărani au fost condamnați la închisoare și averile lor au fost confiscate.
Peste 40.000 de persoane, mai ales țărani înstăriți, au fost deportate din Banat și din Dobrogea în Bărăgan, în două rânduri: o dată în 1949 și apoi din nou în 1951. Deportații au fost așezați într-o zonă geografică dificilă, fiind în continuare persecutați politic. Localitățile în care au fost aceștia mutați au fost denumite de Securitate „comune speciale”, și erau în număr de 18. Cei deportați au fost lăsați să se întoarcă în localitățile lor în 1955 și 1956, găsindu-și casele confiscate.
"in 1962, Partidul Comunist Român a declarat marea victorie a socialismului la sate şi a dus la Bucureşti, la un Congres al colectiviştilor, care, se zicea, simbolizează cei 11.000 de ţărani căzuţi în răscoala de la 1907. Şi legat de acest eveniment, să-mi fie permis să redau exact o discuţie cu un participant de atunci adus la Bucureşti, la sărbătorirea semincentenarului răscoalei."- Cum a fost? întreb - Cum să fie: au venit jândarii, ne-au bătut bine în prima zi; apoi tot aşa, a doua zi; a treia zi ne-am... înscris în Colectiv!".)"