luni, 19 noiembrie 2012

Poezia interzisa - In opressores !

George Coşbuc - Noi vrem pământ.

shared Marius-Adrian Porojnicu's status.

In opressores !

Socotind ca aceasta poezie e valabila si azi,la fel ca atunci cand a fost scrisa de Poet si deoarece respectiva poezie, a fost mult timp interzisa, iar azi nu prea-i privita cu ochi buni de potentati,o asez pe wall-ul meu, la loc de cinste, ca sa-si implineasca scopul pentru care a fost scrisa !

Tu te plângi că milă nu-i?
Mai aştepţi tu mila lui?
Haina el ti-o ia din cui,
Pân...ea de pe masă.

Casa ta, şi ei stăpâni!
Prindeţi ce vă cade-n mâni,
Şi-i loviţi la mir, români,
Că-i la voi acasă.

Numai temniţi ne-au zidit,
Numai lanţuri au gătit,
Numai cuie-au făurit,
Cruci de schingiuire:

Dar, pe moşi şi pe nepoţi,
Şi pe iad, pe dracii toţi,
Nu mai vrem să fim iloţi,
Nu vrem umilire!

Noi ne-am plâns şi-am plâns de-ajuns,
Ne-au bătut, şi ne-am ascuns;
Ne-au scuipat, şi n-am răspuns -
Am crezut în soarte.

Noi murim de mii de ori:
Şi e laş aşa să mori!
Sus, români! Suntem datori
Numai cu o moarte !

Prigoniţi de soarte noi?
Slabi şi de virtute goi?
Laşi copii din taţi eroi?
E minţit cuvântul!

Azi ne prigonesc acei
Ce ne cred barbati misei
Că privim tăcând la ei
Cum ne-nchid mormântul.

Staţi cu mâna-n săn, flăcăi?
N-auziţi plângând prin văi?
Ceru-i roşu de văpăi
Şi se umflă vadul:

Dumnezeu ni-e-ntr-ajutor!
Dacă şi el e de-ai lor,
Nu-l mai vrem ocrotitor:
Ne-nfrăţim cu iadul!

-George Coşbuc -

miercuri, 14 noiembrie 2012

Johann Strauss

‎"PASTILA DE SEARA"

Johann Strauss II ( 1825- 1899) a fost cel mai mare compozitor austriac si al lumii in domeniul muzicii sale. Si-a inceput ucenicia muzicala sub atenta supraveghere a tatalui sau, Johann Strauss (tatal), mare compozitor. A cutreierat lumea cu orchestra sa si a cunoscut un succes rasunator, in paralel cu activitatea concertistica, desfasurand si o activitate de creatie remarcabila. Johann Strauss II, a dat valsului (printr-un colorit orchestral foarte bogat), o valoare artistica deosebita. A creat operete deosebite ( "Liliacul" fiind categoric cea mai indragita), dar motivul de baza a intregii sale opere a fost valsul.

Creatia lui cuprinde operete, valsuri ( peste 140), polci, alte compozitii. Este categoric cel mai mare compzitor de valsuri al tuturor timpurilor. In perioada nazista ( fiindu-i descoperita originea ebraica) muzica lui Strauss ca si muzica lui Mahler, Mendelssohn, Schonberg, Berg a fost interzisa de catre acestia ca fiind considerata muzica degenerata. Parere personala: Desi muzica lui Strauss nu face parte din muzica mea cea mai indragita, o consider gigantica, armonioasa, mereu optimista. Compozitorul foloseste o orchestra solida cu toate tipurile de instrumente, in diverse game cromatice si acorduri rareori acute sau prea basse. Desi nu mai cunoaste intensitatea interesului timpurilor in care a fost creata, muzica lui Johann Strauss ramane, prin linia melodica, frumoasele cadente si sugestivitatea sa, o muzica pentru vesnicie ...http://www.youtube.com/watch?v=rT-YXwN2Mdg&feature=fvwrel

Vezi și

marți, 13 noiembrie 2012

Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Adrian Păunescu

Am vazut multi nenorociti

Ceaușescu a scos Ro din ev med - Asa aratau romanii pe vremea Monarhiei

Anamaria Manolea Am vazut multi nenorociti la viata mea, dar niciodata nu o sa pot sa inteleg povestea Clarei. A avut ghinionul sa se nasca un caine deosebit, de rasa, a carei pui costau o avere. Si-a gasit stapani. Nu a dus lipsa de nimic. Adica hrana, adapost, dresor, pedigree, expozitii. Da, mai putin dragoste… Da, a fost un caine de top toata viata ei, a produs pui pe banda rulanta, inclusiv prin cezariana pana la limita pedigree-ului de 8 ani. Rasplata la batranete ca a produs o adevarata avere pentru stapanul ei a fost campul... A, si nu orice camp, la 20 km de primul sat sa nu aibe chiar nici o sansa sau cel putin cinva ca nu apuce sa ii citeasca tatuajul de pe ureche. A ajuns sa manance iarba si ziare si sa sufere de epilepsie! Dumnezeu nu a lasat-o si macar o data in viata i-a oferit si ei un stapan asa cum trebuie sa fie, adica oameni care sa ii ofere dragoste si grija, asa cum este normal. Asa a facut sa se intalneasca dintr-o pura in... tamlare cu Monica Sofia Izvănariu care nu a putut sa ii intoarca spatele. Asa s-a facut ca draga Clara s-a recuperat uimitor de repede. Am crezut ca ne ingroapa pe toti. Un caine masiv, extrem de pofticios si dornic mereu si mereu si mereu de mangaiere si atentie… Duminica in piata de caini era admirata de toata lumea, fara sa se stie prin cate a trecut…

Vezi și

Era o vedeta, o supravietuitoare… Din pacate acea perioada de pe camp a fost suficient sa o slabeasca intr-atat incat inimioara ei sa fie prea obosita… Stiu ca aceste cateva luni au facut mai mult decat toata viata pentru ea, stiu ca Monica si-a dat si ultimul strop de energie pentru a incerca sa o tina in viata, stiu ca toata lumea o iubea si nimeni nu se astepta, dar mai stiu un lucru: SI-A GASIT LINISTEA cu ultimele amintiri frumoase care i-au mai ramas cu oamenii care au iubit-o cu adevarat. A plecat mangaiata… Tot timpul am vrut sa ii pedepsim pe acesti crescatori. De ce? Pentru ca numai Dumnezeu stie cate Clara au mai pierit asa si cate vor mai pieri cand nu mai produc bani cu ele. Noi din putinul pe care il avem hranim un caine fara sa ne aduca vreun beneficiu, iar un caine care a produs o avere nu merita macar 2 ani la batranete un blid de mancare! Dumnezeu le judeca pe toate si o data macar in viata fiecare va trai raul care l-a facut altora. Sa ai pace CLARA! Nu iti vom uita niciodata ochii nevinovati! Cu toata dragostea, Anamaria Manolea, Monica, Cristian Butuman, Dani, Nicholas Manolea

Dor de Țară

Mi-e dor de tara mea, mi-e dor de casa, mi-e dor de aerul de-acasa, de soare, de colbul de pe ulita bunicilor, de praful cenusiu al orasului, de ciulinii Baraganului, imi este atat de dureros de tare dor…

-mi-e dor de pietrele de pe strada, de care ma-mpiedic pentru ca ma uit la oameni si le zambesc, nu sunt atenta pe unde calc;

-mi-e dor de blocul meu provincial si moldovenesc, de presul colorat de la usa;

-mi-e dor de vecina de la 1, de pe fata, care spala zilnic balconul, din 3 in 3 ore, cu regularitate de ceasornic si daca nu esti atent, te-mbaiaza din cap pana-n picioare cu zoi. Iar daca ai tupeul sa comentezi, te mai si trimite pe la origini…dar mi-e dor de ea;

-mi-e dor de vecina de la parter si racnetele ei, cand se cearta cu barbatul sau disciplineaza copchiii, de faptul ca-mi ia presul de la usa si-l arunca daca nu-l spal o data la 3 zile (ea-l spala zilnic);

-mi-e dor de vecinele care-mi bat la usa cand mi-e lumea mai draga, ca sa ma-ntrebe ce gatesc bun, c-am imputit mahalaua si daca nu le dau sa guste, cheama politia. Sau vin ele sa-mi aduca pe o farfurioara-ceva bun, de pomana ;

-mi-e dor de verdele cel mai verde al muntilor si campiei de-acasa;

-mi-e dor de mirosul satului romanesc iarna sau vara;

-mi-e dor de seninul cel mai pur al cerului romanesc;

-mi-e dor sa merg desculta prin iarba si colbul de acasa;

-mi-e dor sa merg cu plugusorul si colindul;

-mi-e dor de vorba romaneasca, de bunatatea si ospitalitatea romaneasca;

-mi-e dor de babutele din piete, care vand pe un colt de bordura verdeturi, flori de gradina, oua si branza proaspete, fructe si plante medicinale, cu fetele zbarcite, acoperite cu broboade. Mi-e dor de mainile lor batatorite, negre de munca, de zambetul si vorba lor, de faptul ca dupa ce cumperi ceva te binecuvanteaza si te stuche sa nu te deochi.

Mi-e dor de toate si de toti, mi-e atat de dor, incat plang cand scriu si scriu plangand, ma doare sufletul de dor. Nimic nu se compara cu „acasa” si realizezi asta doar atunci cand esti plecat departe. Sunt de 2 ani in Italia, am mai fost plecata, dar acum am stat cel mai mult. Sotul meu este de 10 ani in Italia si l-am surprins plangand intr-o zi. Plangea de dor, de dorul arzator de-acasa, de parinti, de locurile in care ne-am nascut si am copilarit. L-am imbratisat si-am plans amandoi. Nu o ducem rau deloc aici, afara, dar nu suntem impliniti, ne lipseste ceva, avem cu noi doar jumatate de inima, jumatate de suflet, restul sunt acasa, acolo unde ne sunt radacinile. Suntem ca niste zombie, roboti cu bateriile pe terminate, ba nu… suntem ca niste oameni de tinichea, fara inima – INIMILE NOASTRE SUNT ACASA, IN ROMANIA.

Vezi și

Am colindat mult, am vazut alte tari, am privit oamenii, casele, orasele, peisajele, am studiat traditiile si bucataria tarilor pe unde am trecut si peste tot este foarte frumos. Dar nu se compara cu Romania, absolut deloc. Oamenii sunt amabili, dar reci, politicosi, dar distanti, uneori agresivi cand vad ca esti strain si nu pot profita cu nimic de pe urma ta. Nu se compara cu bunatatea si caldura romanilor. Sunt ospitalieri, dar… lipseste acel ceva romanesc, sincer si neprefacut. Casele sunt frumoase, elegante, cu mobila si decoratiuni de vis… dar nu e satul romanesc de-acasa, simplu. Te simti stingher aici si sincer, prefer o cana de tabla, cu emailul sarit, plina cu apa rece de fantana, in locul unei sampanii fitoase, servite in pahar simandicos.

Am vazut marea si muntii de aici, la prima vedere, muntii sunt acoperiti cu verdeata, dar sunt putini brazi si multi jnepeni si boscheti pitici. Aici s-a defrisat la greu, nu mai exista paduri seculare ca-n Romania (atat cat vor mai rezista). Marea din Italia nu e ca la Constanta, cu plajele acoperite cu nisip fin, cu magazine, restaurante si terase la tot pasul. Aici plaja e de cele mai multe ori ingusta si acoperita cu pietris, in apa e mult pietris, trebuie sa mergi mai departe de mal ca sa dai de nisip.

Traditii? Mi-e dor de cozonac si oua rosii, de Craciun si Revelion cu miros de tochitura si zgomot infernal de pocnitori, buhai si racnete de colindatori. Mi-e dor de costumele traditionale si oalele de lut cu sarmale, de mirosul de mancare gatita care inunda strazile romanesti.

Acum cativa ani, au venit niste prieteni italieni in Romania si cand au vazut satele romanesti si carutele trase de cai, boi si magari, au ras si au spus ca Romania e in urma cu 100 de ani fata de Italia. Atunci m-a durut, dar apoi mi-am dat seama ca sunt recunoscatoare pentru asta. Sunt recunoscatoare ca tara mea inca mai pastreaza traditiile vechi, ca mancarea inca mai este simpla si naturala, ca taranii romani inca mai cultiva totul curat si natural, cu sapa, cu mana si sudoare si nu cu tot felul de chimicale.

Am fost dezamagita-n Romania, nu-mi gasesc de lucru, dar vreau acasa, cu toate lipsurile si problemele de-acasa, e totusi ACASA. Stiti ca atunci cand intru-n Romania simt? Indiferent daca sunt in avion sau in masina, daca dorm, citesc, vorbesc sau orice altceva as face-simt. Mi-au spus si alti romani acelasi lucru. Pur si simplu simti o caldura aparte care te inunda, simti ca esti liber, parca ti se aprinde lumina, esti complet. Si ti se umplu ochii de lacrimi, inima-ti bate mai repede si TE simti cu adevarat viu – ESTI ACASA!

In septembrie avem vacanta si mergem in Romania. Cu siguranta mergem in Bucovina, simt nevoia sa ma rog pe pamantul sfant al razesilor. Si ne vom opri la manastiri si la Vatra Dornei, unde am fost in voiaj de nunta si revenim mereu cu atata drag. Vom mai merge la Brasov, la Horezu si… vom mai vedea unde se va opri masina.

Voi ce locuri iubiti cel mai mult in Romania? Unde-mi recomandati sa merg, care sunt locurile de care va leaga cele mai dragi amintiri? E atat de frumoasa si de binecuvantata de Dumnezeu tarisoara asta!! Atat de greu incercata, dar a ramas de o frumusute fantastica!

Daca aveti poze din cele mai frumoase locuri romanesti, incarcati-le aici, pe Inegalabila Romanie. Le voi vedea si eu, le vor vedea si altii, vom promova impreuna frumusetile tarii noastre.

Cu totii suntem ambasadorii Romaniei, in lume, haideti sa aratam tuturor ce tara frumoasa avem!

Vezi sursa info AICI

luni, 19 noiembrie 2012

George Coşbuc - Noi vrem pământ.

miercuri, 14 noiembrie 2012

marți, 13 noiembrie 2012

Pagini