Eu, vioară fără nume

Eu, vioară fără nume

Peste ochii mei de cer ai întins perdea de toamne
Umbre ai născut şi pier dimineţile. Şi Doamne,
De ce mă ascunzi în el când nimic nu mai ajunge

Printre ploile din noi? Visul verde-n ochi se frânge...

Şi eu cânt melancolii peste braţe desfrunzite
Cu arcuş de mângâiere peste frunzele rănite;
Goale ramuri se apleacă înspre destinaţii false
Toamna râde peste vară-mprăştiind tristeţi şi farse...

Precum orbii te mai simt încă-n mine cum exişti
Te mai ştiu din amintiri, te mai cânt din ochii trişti;
Întuneric se topeşte peste peoapele-mi ce strâng
Dragi imagini neatinse, când mai înverzeam în crâng...

Eu vioară fără nume ancorând într-un sonet
Tu arcuş venind spre mine-n mângâieri de menuet,
Poezie fără temă, doar cu sunet de viori
Dintr-o partitură veche, scenă cu doar ''noi'' actori...

Petre Violetta

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3. Scara de valori a societății romanești 

4. Europa privită din viitor

5. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

7. Destinatii uimitoare pe glob

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9. Primarul care nu frură

10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

13. O Nouă Republică

14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

19. Fii propriul tău nutriționist

20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

21. Slăbești daca esti motivat

22. Serbet de ciocolata

23. Set medical Covid necesar acasă

24. Medicament retras - folosit în diabet

25. Brexit-ul - Spaima Europei

26. Virusul Misterios

27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

28. Sistemele solare - apă caldă

29. Economisirea energiei electrice

30.  Hoțul de cărți

31. Aparitia starii de insolventa

32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

33. Microbii din organismul uman

34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici

Versuri fara nume

Un sunet de vioara

De pe scena se aude

Intr-un loc neatins

Si uitat de lume.

Un sunet singur

Acompaniaza vocea naturii

Si zburda un ecou in danţul vantului.

O rochie albastruie de ani lovita

Sta agatata pe o cortina,

Intra si isi desfasoara actul

Pe acea scena parasita

De pe fundul lacului.

Ea plange, insa,

Nimeni nu-i vede lacrima

Ce se revarsa pe lemnul prapadit

Nimeni nu simte si nu vede

Harul ce i s-a cuvenit.

Dar ea, tot canta si tot danseaza

Pe ritmul sunetului de vioara,

Care rasuna din acel loc de uitare cuprins

Si de lume neatins....

Peanut & Poetry   

9 octombrie 2015

  · 

Iubirea - o infinită sursă de inspirație

Daca pentru o clipa am constientiza faptul ca iubirea e o infinita sursa de inspiratie, cu siguranta in fiecare din noi s-ar afla un poet. Am da valoare lucrurilor, nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce ele semnifica cu adevarat.
Am trai clipa. Am iubi mai mult. Am spune un « Te iubesc ». Am darui un zambet.
Niciodata cuvintele nu ajung pentru a exprima tot ceea ce simtim sau gandim, dar cu toate acestea, ele transpun in realitate trairile noastre. A spune ceea ce simti e o datorie fata de tine insuti, in primul rand, pentru ca nimeni nu isi va aduce aminte de tine pentru gandurile tale ascunse …
Deseori iubirea iti da aripi … iar imaginatia te poarta pe taramul indepartat al iubirii, acolo unde senzualitatea si dragostea si-au dat intalnire.

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3. Scara de valori a societății romanești 

4. Europa privită din viitor

5. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

7. Destinatii uimitoare pe glob

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9. Primarul care nu frură

10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

13. O Nouă Republică

14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

19. Fii propriul tău nutriționist

20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

21. Slăbești daca esti motivat

22. Serbet de ciocolata

23. Set medical Covid necesar acasă

24. Medicament retras - folosit în diabet

25. Brexit-ul - Spaima Europei

26. Virusul Misterios

27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

28. Sistemele solare - apă caldă

29. Economisirea energiei electrice

30.  Hoțul de cărți

31. Aparitia starii de insolventa

32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

33. Microbii din organismul uman

34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici

As vrea sa te iau cu mine pe acest taram magic, caci el este purtatorul misterului ce se tese in jurul Dragostei. As vrea sa te lasi sedus de minunatele povesti de dragoste care au umplut istoria cu frumusetea lor.
As vrea sa fiu asemeni nisipului fierbinte (al desertului) care cauta insetat « apa vietii » care esti TU … asemeni unui trandafir plapand, care insetat de buzele tale cauta sa se contopeasca cu roua care esti TU… As vrea sa fiu o lacrima de-a ta pentru ca sa ma nasc din ochii tai fermecatori…si sa sfarsesc pe ale tale buze.
Daca as sti ca aceasta e ultima oara cand iti aud vocea, as inregistra in minte fiecare cuvant de-al tau pentru a-l putea auzi soptit inca o data.
Fara sa vrei dai valoare vietii mele … Surasul tau sublim ma trezeste in fiecare dimineata … iar numele tau e ultimul cuvant care imi aluneca pe buze seara de seara. Te iubesc pentru ca in ochii tai mari se oglindeste linistea si frumusetea unor paduri indepartate … Pentru mine orizontul are chipul tau, conturul tau … iar vantul iti poarta parfumul pana departe.

‎*Dacă pentru o clipă am conștientiza faptul că iubirea e o infinită sursă de inspirație, cu siguranță în fiecare din noi s-ar afla un poet. Am da valoare lucrurilor, nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce ele semnifică cu adevărat.

Am trăi clipa. Am iubi mai mult. Am spune un « Te iubesc ». Am dărui un zîmbet. Niciodată cuvintele nu ajung pentru a exprima tot ceea ce simțim sau gîndim, dar cu toate acestea, ele transpun în realitate, trăirile noastre. A spune ceea ce simți e o datorie față de tine însuți în primul rînd, pentru că nimeni nu își va aduce aminte de tine pentru gîndurile tale ascunse… Deseori iubirea îți dă aripi, iar imaginația te poartă pe tărîmul îndepărtat al iubirii, acolo unde senzualitatea și dragostea și-au dat întâlnire. Aș vrea să te iau cu mine pe acest tărîm magic, căci el este purtătorul misterului ce se țese în jurul Dragostei. Aș vrea să te lași sedus/ă de minunatele povești de dragoste care au umplut istoria cu frumusețea lor. Aș vrea să fiu asemeni nisipului fierbinte (al deșertului) care caută însetat « apa vieții » care ești TU…asemeni unui trandafir plăpînd, care însetat de buzele tale caută să se contopeasca cu roua care ești TU… Aș vrea să fiu o lacrimă de-a ta pentru ca să mă nasc din ochii tăi fermecători…și să sfîrșesc pe ale tale buze. Fără să vrei dai valoare vieții mele… Surîsul tău sublim mă trezește în fiecare dimineață, iar numele tău e ultimul cuvînt care îmi alunecă pe buze seară de seară. Te iubesc pentru că în ochii tăi mari se oglindește liniștea și frumusețea unor păduri indepărtate… Pentru mine orizontul are chipul tău, conturul tău… iar vîntul îți poartă parfumul pînă departe. Cu drag..

Ipate Luminita

Îmi e dor de casă !

 

Replici formidabile !

Georgeta Tudora

Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru ca a omorât-o pe soția lui.
- Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveți intenția ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie sa ne expuneți motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, soția mea era asa de proasta încât nu am putut să mă controlez și a trebuit să o arunc de la balcon.
- Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și dacă nu doriți ca jurații să vă condamne înainte să continuăm procesul trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.
- Pai sa va povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj și la parter locuiește o familie de pitici. Părinții au 1 metru și copii, cel de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .

- În ziua respectiva i-am spus soției:
- E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt asa mici!
-Da, răspunde soția sunt o adevărată specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numește pigment.
- Ma lași ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ala se numește pergament.
- Cum poți draga sa fii asa de incult? Pergament e când un scriitor publica o parte din ce a scris.
- Domnule judecător, va închipuiți ca mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca sa nu mai continui discuția asta aberanta. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine ca apare soția mea lângă mine cu o carte în mana și îmi spune:
- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numește carte , dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.
Iau carte în mână și îi spun “Draga mea, asta e o carte în limba franceză Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română” .
- Asta e bună dragă, îmi dai tu lecții de franceză, mie care am făcut meditații cu un vector de la facultate !!
- Ăla nu se numește vector, se numește lector.
- Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ala a fost Hector și era troian.
- Hector e unitate de măsura a suprafaței blegule.
- Ala e hectar draga mea.
- Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o băutura a zeilor.
- Ala se numește nectar spun eu oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai, eu știu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cântau doua prietene în duo.
- Nu se spune duo se spune duet.
- Ma scoți din sărite, cum dracu de ești asa de încuiat? Duet e când doi bărbați se bat cu sabiile
- Ala se numește duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecător, aveam tunel pe limba dar am simțit ca mi se face negru în fata ochilor și nu m-am mai putut stăpâni și am aruncat-o pe geam.
Liniște în sala… judecătorul ia ciocănelul de pe masa, lovește cu el puternic și spune:
- Ești liber, a fost un caz clar de legitima apărare. Eu o aruncam deja de la Hector.

Georgeta Tudora

Replici formidabile!

Dean Rusk, Secretarul de Stat al lui JFK era in Franta in anii 60,
cind De Gaulle a decis sa iasa din NATO.
De Gaulle a spus ca vrea ca toti militarii SUA sa paraseasca Franta

cit mai curind posibil.
Rusk a raspuns:
- Aceasta se refera si la cei care au murit pentru eliberarea Frantei
si sunt inmormintati aici ?
Puteai sa auzi cum cade un ac!...

Conferinta internationala in Franta cu ingineri, inclusiv francezi si
americani. Intr-o pauza, un inginer francez
revine in sala spunind:
Ati auzit ultima timpenie facuta de Bush? A trimis un portavion in
Indonezia si ajute victimile tsunami-ului!
Ce or fi avind de gind, sa-i bombardeze?
Un inginer de la Boeing s-a ridicat si a replicat linistit:
- Portavioanele noastre au trei spitale la bord si pot trata mai multe
sute de pacienti. Ele sunt cu energie nucleara si pot alimenta cu
electricitate instalatiile de pe uscat, au trei cantine cu o
capacitate de a servi cel putin 3000 de consumatori cu trei mese pe
zi. Pot produce mai multe mii de galoane de apa proaspata din apa de
mare pe zi si au o jumatate de duzina de helicoptere care transporta
victime de pe puntea de aterizare.
Avem unsprezece asemenea nave.
Cite are Franta?
Puteai sa auzi cum cade un ac!...

Un amiral al Royal Navy lua parte la o conferinta navala care
cuprindea si amirali din SUA, Marea Britanie,
Canada, Australia si Franta. La un cocktail, se afla un mare grup de
ofiteri din toate aceste natiuni.
Toata lumea vorbea englezeste isi sorbea bauturile, dar un amiral
francez s-a plins ca, in timp ce europenii invata numeroase limbi
straine,
englezii vorbesc doar englezeste.
A intrebat:
- De ce se intimpla ca mereu trebuie sa vorbim engl eza in
conferintele astea si nu franceza?
Fara ezitare, amiralul britanic a replicat:
- Pentru ca americanii, britanicii, canadienii si australienii au
facut asa ca sa nu fiti nevoiti sa vorbiti germana!
Puteai sa auzi cum cade un ac!...

Robert Whiting, un mosulica american de 83 de ani soseste la Paris cu avionul.
La vama, pierde citeva minute sa-si caute pasaportul, ratacit in sacul de voiaj.
- Ati mai fost in Franta domnule? i se adreseaza sarcastic functionarul vamal.
D. Whiting admite ca a mai fost.
- Atunci trebuia sa stiti ca trebuie sa aveti pasaportul la indemina.
Americanul replica:
- Ultima oara cind am fost aici n-a trebuit sa-l arat.
- Imposibil. Dumneavoastra americanii trebuie totdeauna sa aratati
pasapoartele cind intrati in Franta.
Batrinul american il privi adinc in ochi pe francez. Apoi explica linistit:
- Cind am ajuns la tarm la Gold Beach in ziua Z in 1944, pentru a
ajuta la eliberarea acestei tari, n-am gasit nici un francez caruia
sa-i pot arata pasaportul.
Puteai sa auzi cum cade un ac!...

Georgeta Tudora

El: Vrei sa te mariti cu mine?
Ea: Ai apartament in Bucuresti?
El: Nu...
Ea: Ai BMW?
El: Nu..

Ea: Salariu ai?
El: Nu am salariu, dar..
Ea: Niciun dar !! Cum pot sa ma marit cu tine cand nu ai nimic din ce imi doresc?
El pleaca bolborosind: Am o vila in Bucuresti, am una la Predeal, am una la mare si una in Caraibe si ea vrea apartament. Am Porche, Ferrari si Mercedes. E nebuna, de ce sa mai cumpar si un BMW??!! Si de unde naiba salariu.... daca eu sunt bancher?!

Georgeta Tudora

Un barbat afla ca in urmatoarea saptamana va fi foarte ocupat datorita problemelor de serviciu.
Asa cum era normal, isi anunta sotia:
- Draga mea, voi primi vizita unor parteneri de afaceri si trebuie sa ii conduc prin tara . O sa lipsesc o saptamana!
- Atunci, daca tot lipsesti& am auzit despre o excursie foarte interesanta in Grecia, as vrea sa merg si eu&
Ca orice barbat intelegator, sotul aproba excursia.

Seara merge& unde credeti? Sa-si anunte si amanta&
- Imi pare rau, dar trebuie sa plec o saptamana prin tara !
- Iubitule, daca tot pleci, nu-mi platesti o excursie in Grecia?
Fiind, asa cum am spus, un barbat intelegator, a aprobat si cea de a doua excursie&
Dupa o saptamana, sotul revine si observa ca sotia este foarte incantata de excursie.
- Ei, cum a fost?
- Extraordinar, am vizitar foarte multe locuri interesante, am aici ceva fotografii&
Barbatul o observa cu surprindere in poze pe amanta.
- Ce s-a intamplat, o cunosti?
- Nu& Doar mi s-a parut cunoscuta& dar nu!
- Ah, sa stii ca femeia asta s-a culcat cu toti barbatii din excursie, si nu au fost putini&
Omul nostru inghite in sec si seara merge la amanta.
- Ei, cum a fost?
- Extraordinar, multumesc! Hai sa iti arat fotografiile!
In unele dintre ele, binenteles, barbatul isi recunoaste sotia.
- O cunosti?
Barbatul neaga, bineinteles.
- Ei, sa stii ca asta a fost ceea mai tampita din toate femeile de acolo! A fost singura care a venit cu sotul!

Grigore Ioana shared Loghomes Valk's photo.

Georgeta Tudora

‎~♥~

Gandul din Strainatate

                              Georgeta Tudora ·

• Mă aflu în Germania pentru două luni, atât cât durează vacanţa de vară, acel lung concediu datorită căruia sunt atât de invidiaţi dascălii. Mi-a încolţit în minte ideea de-a mă pune în slujba unor oameni care chiar au nevoie de mine şi de-a le fi de ajutor din mai multe motive: primul motiv ar fi (sinceră să fiu) cel financiar – gândul că în două luni câştig cât în zece luni în învăţământ m-a impulsionat mult să plec.
  În al doilea rând am simţit nevoia unei ruperi de ritm, o schimbare care ştiam că mă va afecta într-un fel sau altul. O altă rutină mă va determina să-mi revalorizez viaţa.
  Acasă au rămas soţul şi baiatul care a împlinit 15 ani zilele trecute şi care aşteaptă un cadou consistent la revenirea mea.
  Pentru ei înseamnă dezvoltarea şi descoperirea de noi abilităţi: gătesc singuri, fac curăţenie singuri, îşi spală şi calcă singuri. Pentru că vor face toate astea singuri timp de două luni, la 1 septembrie vor primi 100 milioane. Nu-i rău.
  Când le-am spus ce gând am şi ce argumente am adus, au analizat ei şi-au dezbătut problema apoi mi-au dat acceptul să plec.
  Am (re)descoperit un nou sentiment: dorul de casă… de departe, toate par altfel…motivele pentru care imi cicăleam puştiul sau aveam discuţii cu soţul mi se par acum aiurea.
  Aici conştientizez, cum n-aş fi făcut-o acasă, că simplul fapt că am doi copii sănătoşi şi întregi la minte şi trup şi un soţ aşişderea, că avem casa noastră şi tot ce ne trebuie în ea, că avem amândoi serviciu, câţiva prieteni de nădejde, că părinţii pe care încă îi mai avem sunt sănătoşi şi autonomi. Ar trebui să mulţumesc în fiecare clipă. De asta mi-am dorit să plec şi de asta mă bucur enorm să revin acasă.
  Lucrul cel mai minunat care mi se întâmplă aici e că am timp pentru mine cum n-am avut niciodată. Petrec mult timp doar cu mine şi cu gândurile mele. Acces la Internet am doar o oră pe săptămână şi asta e foarte bine.
  Civilizaţia e departe de mine, casa e cocoţată pe-un deal de unde se vede Rinul în vale şi centrul localităţii. Până acolo fac în pas alert mai bine de 40 minute. Am fost pe jos să văd Rinul şi mi-au trebuit două ore şi jumătate ca să mă duc şi să revin.
  În zare se văd blocurile oraşului din apropiere, Koblenz . Casa e construită pe un teren în pantă, astfel că din stradă intri în pivniță, parterul e de fapt la etaj iar din mansarda mergi direct în grădină. Toată grădina e terasată astfel încât are multe porţiuni orizontale în trepte. Interesant… şi frumos.
  Mă uit la oamenii de care am grijă, le urmăresc rutina zilnică şi încerc să mă imaginez la vârsta lor.
  Frau Hildegard are 82 ani, cu mintea foarte limpede, aude perfect, în schimb nu mai vede aproape deloc şi se deplasează foarte greoi în baston sau cu cadrul de mers. O incontinenţă păcătoasă o obligă să poarte mereu Pampers. Ochii n-o mai ajută să facă ce făcea cândva, nu mai poate citi, la televizor vede doar lumini şi umbre şi doar ascultă, nu ştie cât e ceasul, nu poate aprinde singură plita ca să gătească, nu poate pleca singură de acasă, nu poate vedea ce pastile trebuie să ia, nu ştie câţi bani mai are în cont, nu-şi poate cumpăra ce-i place…off…
  Toate aceste neajunsuri o determină să-şi dorească să fie mereu în centrul atenţiei, să fie întrebată mereu ce-şi doreşte, să petreacă mult timp în compania cuiva… Îşi sună zilnic prietenele şi stă de poveşti cu orele spre disperarea lui Herr care o cronometrează de fiecare dată şi-o intreaba…”Mai ai?”
  Herr Helmut are 87 ani şi rezolvă Sudoku mai repede ca mine, nu mai aude bine, în schimb vede perfect, merge în baston şi oboseşte extrem de repede din cauza unei insuficienţe respiratorii şi a problemelor cardiace. Este foarte econom, nu risipeşte nimic din ce nu trebuie risipit.
  Găteşte foarte bine, de fapt el găteşte pentru toţi trei, eu doar îl asist, îl ajut şi scriu reţetele în româneşte ca să ştie următoarele românce care vor veni să-i ajute în casă ce şi cum mănâncă ei. Ideea asta i-a plăcut mult şi mereu îmi explică toate detaliile.
  A lucrat la căile ferate şi are o mulţime de enciclopedii despre trenuri. Cândva a fost pasionat de păsări, le fotografia…le cunoaşte pe toate.
  Pentru faptul că nu ştiu germana foarte bine, comunic destul de anevoios cu ei. Acuma e mai bine, dar la inceput a fost cumplit. Dar aplic cu mare succes „Metoda Achim”, aşa am denumit-o în amintirea bunul prieten de familie Gabi Achim, care mereu făcea boacăne şi mereu rânjea tâmp, de te pufnea râsul şi nu te puteai supăra pe el.
  Ei bine, metoda asta funcţionează perfect. Zâmbesc şi ridic din umeri ca o toantă şi-mi cer scuze.
  Sfaturi pentru o bătrânețe fericită
  Am scris mai jos câteva gânduri de care aş vrea să ţin cont în viitor şi care mă gândesc că poate vor fi de folos cuiva…sau măcar să invite la reflecţie…
  Ideile sunt de-a valma, aşa cum mi-au venit în minte. Deci, ce am învăţat îngrijind pe Frau Hildegard (82) şi Herr Helmut (87), timp de două luni în Germania :
  1. Că trebuie să te ingrijeşti de venitul tău la bătrâneţe încă de pe vremea cănd poţi s-o faci. Cheltuielile, deşi scad pe de-o parte (nu mai cumperi atatea haine, nu mai călătoreşti atât de mult, nu mai pleci în concediu, copiii sunt pe picioarele lor), cresc mult pe de alta (medici, medicamente, deplasări, meşteri pentru reparaţii, ajutor menaj).
  2. Că trebuie să ai lucruri de calitate în casă şi cât eşti încă în putere să pui totul la punct pentru urmatorii 20 ani (instalaţii sanitare, electrice, electrocasnice, acoperiş, gard, mobilă, etc.)
  3. Că trebuie să faci eforturi permanente să fii la curent cu tehnologia (pe cât posibil). E greu să ai 80 ani şi să nu ştii să foloseşti un telefon mobil, să butonezi o telecomandă, să foloseşti un bancomat (exemple contemporane).
  4. Că trebuie să te ai bine cu vecinii.
  5. Că trebuie să ai prieteni buni şi de nădejde, că trebuie să fii tu un bun prieten. Să-i suni, să vă întâlniţi, să organizaţi acţiuni comune. Să-i feliciţi la aniversări şi să le faci cadouri simbolice.
  6. Că trebuie să fii cât mai activ. Dacă laşi garda jos, puterile tale vor scădea foarte rapid.
  7. Că trebuie să-ţi dezvolţi si sa ai o paletă largă de hobby-uri şi de activităţi extraprofesionale încă de pe-acum, cât eşti încă valid şi trebuie să iei în calcul că bătrâneţea aduce cu ea multe neputinţe pe diverse planuri. Dacă toată viaţa ai citit sau ai privit la tv, dacă ajungi sa-ţi pierzi vederea - eşti terminat. Ziua trece îngrozitor de greu privind în tavan.
  8. Că e înţelept să te îngrijeşti cât eşti în putere să achiziţionezi aproape de casă o palmă de pământ pe care s-o poţi lucra, să ai un pom, să faci mişcare, să te simţi util, să ai o legumă sau un fruct, proaspete şi sănătoase.
  9. Adună amintiri frumoase. Rânduieşte-le frumos în albume şi cutii. Completeză un jurnal cu evenimentele importante şi scrie câteva rânduri despre ele. Acum nu realizezi ce vor însemna ele atunci.
  10. Împacă-te cu copiii tăi. Respectă-le alegerile, încurajează-i mereu şi roagă-te să le fie bine.
  11. Fă eforturi permanente să faci să fie armonie şi înţelegere în familie. Respectul şi toleranţa să fie cuvinte de ordine. Vine vremea când doar ele vor mai conta.
  12. Îngrijeşte-te de sănătate cât mai bine. Impune de pe-acum un stil de viaţă şi o alimentaţie cât mai sănătoase: cât mai multă apă, cât mai multe alimente neprelucrate termic, cât mai puţină carne, „sare, zahăr şi grăsimi” cu moderaţie, ulei de măsline, miere de albine, mese la ore fixe, bioritm, mişcare, sport, prieteni, activităţi sociale, hobby-uri, curăţenie (trup şi casă), activităţi mentale și lista e lungă. Fă-ţi o dantură de calitate.
  13. Descotoroseşte-te de ce nu mai ai nevoie în casă. Evită să aduni lucruri care nu-ţi vor folosi nicodată.
  14. Începe să fii econom. Nu risipi fără rost resursele.
  15. Dacă îţi vei construi o casă ia în calcul eventualitatea că poţi trăi cel puţin 90 ani şi că un sfert din viaţă puterile tale nu vor fi nici pe departe cele de acum. N-o face mare. Copiii cresc repede şi-şi iau zborul. Dacă totuşi vrei o casă mare şi-ţi poţi permite, proiecteaz-o în aşa fel încât, fie să poţi locui cu copiii şi familiile lor (lucru puţin probabil), fie să poţi închiria o parte din casă fără să fii deranjat sau să deranjezi sau, de ce nu, să oferi găzduire contra ajutor menajer. Dacă poţi, mai bine investeşte într-o a doua locuinţă ce poate fi inchiriată sau dăruită copiilor.
  16. Nu te gândi să te muţi la pensie la ţară decât dacă ai confort (apă, gaz), căi de comunicaţii bune şi un oraş aproape şi doar dacă ai crescut la ţară . Altfel, o schimbare prea radicală după pensionare va fi greu de asimilat. Primii ani îţi va fi bine dar apoi va începe să-ţi fie greu.
  17. Gândeşte-te că la pensie va trebui să ai cu ce-ţi umple timpul. Învaţă să pictezi, să bricolezi, să grădinăreşti…orice îţi poate umple timpul şi, de ce nu, să-ti aducă un venit.
  18. Învaţă să acorzi primul ajutor, să faci injecţii şi masaj terapeutic.
  19. Fii îngăduitor cu cei vârstnici şi neajutoraţi. Ei nu vor să fie aşa…Nu vor să fie neputincioşi, ursuzi, nefolositori. Dacă nu-i poţi ajuta într-un fel sau altul, măcar nu te mai supăra pe ei când îţi încurcă treburile în goana ta zilnică.
  20. Fii cât mai apropiat cu părinţii tăi. Dacă eşti departe de ei sună-i cât mai des, lasă-i să te cicălească fără să te enervezi, ascultă-le aceeaşi intâmplare spusă şi data trecută. Când mergi în concediu nu te du ca musafir, pune în portbagaj trusa cu scule şi pune la punct ce e de reparat, ajută-i, cumpără-le ce le trebuie sau ştii tu că le-ar uşura bătrâneţile.
  Lista o poate completa fiecare cu ce mai întâlneşte pe parcurs. Din fericire avem mulţi bătrâni în jur şi multe exemple bune şi rele de învăţat din ele. Nu ne putem plânge nimanui mai târziu spunând că n-am ştiut.
  Ideea e simplă…dacă nu începi să faci nimic din toate acestea încă de pe-acum…vei fi condamnat la o bătrâneţe nefericită. Aşa gândesc eu acum. Punct.

  
  

  
  

  Cum te imaginezi la batranete?
  
  Te deplasezi din ce in ce mai greu, piaţa e departe, magazinele la fel, nu mai poţi căra, nu mai poţi conduce, oboseşti cumplit când urci sau cobori scările, poate chiar nu le mai poţi urca deloc pentru că te foloseşti de un cadru ca să poţi merge.
  În cadă nu mai poţi face baie pentru că ai probleme cu inima sau rişti să nu te mai poţi ridica ca să ieşi din ea. Instalaţiile sanitare cedează una câte una… meşterii sunt neserioşi şi scumpi…
  Uiţi mereu că odraslele tale s-au maturizat de foarte mult timp şi atâta îi cicăleşti, atâta îi cerţi că n-au facut nimic din ce ţi-ai fi dorit tu să facă în viaţă încât acum te sună doar de Paşti şi Crăciun ca să vorbiţi scurt şi sec şi întotdeauna închei discuţia cu un reproş.
  Prieteni nu prea ai pentru că ai devenit ursuz şi te vaiţi prea mult. Și ei la fel, aşa că nu te mai sună decât rar.
  Te-ai mutat la ţară ca să ai grădină mare, linişte şi aer curat. Acum nu mai poţi lucra grădina, e plină de bălării şi ai prea multă linişte.
  Spitalul e departe şi noapte de noapte adormi cu teama că ţi se poate face rău şi n-ai pe cine chema să te ajute pentru că toată viaţa te-ai certat cu vecinii.
  Vederea ţi-a slăbit şi nu mai poţi face ce-ţi plăcea cândva sa faci (să citeşti, să meştereşti, să coşi), iar de TV te-ai săturat până peste cap.
  Casa te ruinează ca s-o încălzeşti iarna şi eşti nevoit să te refugiezi în cea mai mică dintre camere şi să stai cu pătura pe picioare toată ziua. Dacă ai marele noroc să mai fie lângă tine perechea de-o viaţă, în loc să vă acceptaţi neputinţele reciproc, să râdeţi, să glumiţi, să jucaţi canastă sau remi, vă certaţi din orice, nimic din ce face celălalt nu e bun.

  
  

  
  

  Georgeta Tudora

  Poate gresim cand daruim la intamplare,
  Un sentiment, un gand, sau un suspin,
  Si regretam de nu primim o-mbratisare,
  Cand ratacim cararea prin destin.
  Ne doare gestul nefacut, dar asteptat,
  

  Atunci cand toate-n viata n-au culoare,
  Si retraim placerea-ntr-un oftat,
  Sperand ca mai exista-o data viitoare.
  Sunt ochii tristi ascunsi intr-o oglinda,
  Din care curg aievea lacrimi peste rand,
  Iar bratele-si doresc, sa mai cuprinda
  Sinceritatea nestiuta, dintr-un gand.
  Am invatat sa plangem mult si in tacere,
  Sa cumparam iluzii de la calatori,
  Sa dam iubire si caldura cand se cere
  La templul fara trepte, cladit de visatori.