Sper că nu pornim vreo leapșă cu fericirile astea dar dacă fratele In e fericit, nu aș putea să fiu eu mai prejos.
Motivul bucuriei mele, tristețea altora: mii de oameni în stradă la Chișinău strigând unirea, renăscând un curent pe care toți îl vedeau deja îngropat dar căruia constanța și determinarea au reușit să-i dea vigoare.
Ladies and gentlemen, 200 de ani, ACTIUNEA 2012:
Publicam anul trecut o vorbă pe FaceBook care e cam așa: If the kids are united they will never be divided.
Mă bucur că în 2012 băieții au știut să fie uniți. Nu doar în Basarabia ci în tot spațiul românesc. Și nu e vorba de sexul persoanei (cum nici când zic țăran nu mă refer la cineva de la sat) ci de curaj și onoare. Că mulți au fost fetițe, asta deja nu mai contează, vor muri încet de frica propriei umbre.
Mă bucur că în 2012 băieții au știut să fie uniți. Nu doar în Basarabia ci în tot spațiul românesc. Și nu e vorba de sexul persoanei (cum nici când zic țăran nu mă refer la cineva de la sat) ci de curaj și onoare. Că mulți au fost fetițe, asta deja nu mai contează, vor muri încet de frica propriei umbre.
Referitor la reprezentantele sexului frumos, la Chișinău au fost forță la marșul din 13 mai. Au strigat cot la cot cu noi, ba chiar pe la ambasada Turciei, când ne oprisem noi din cântat erau ele cele care dădeau tonul.
Și nu au fost doar tineri, cot la cot cu noi mulți oameni frumoși aflați la vârsta a treia. O doamnă a ținut neapărat să mă felicite, spunându-mi că e minunat ce facem, că am reușit să scoatem studenții. Și să nu fiu trădător ca Roșca, că dacă voi fi o să aibă ea grijă de mine Am descumpănit-o când i-am zis că-s din București dar a continuat cu sfaturile. Tragedia ei era că participase la toate manifestațiile din perioada Redeșteptării naționale de la Chișinău, vine și la mitingurile organizate de noi dar pe copilul ei, student, nu-l interesează, stă acasă și doarme. I-am zis doamnei, vă spun și vouă: ori e, ori nu e. Important e ca ăștia care suntem să fim deștepți si să dăm tonul pentru restul celor care dorm.
Am spus și-n timpul marșului (care a fost lung ca o zi de post, 7 kilometri), adevărata vedetă a fost Patricia. O vedeți în poza de mai jos. Când parcă și mie mi se înmuiaseră picioarele, am văzut-o pe asta mică cu tricolorul, cum merge lângă noi, și am prins putere. Felicitări mamei ei, cu astfel de oameni e imposibil să nu reușim!
Am avut o zi frumoasă de duminică la Chișinău, când am fost fericit că m-am aflat printre ai mei.
Mai departe… va scrie în cartea de istorie, dacă suntem suficient de încăpățânați, fiecare din noi, să credem și să acționăm. http://georgesimion.wordpress.com/
Mai departe… va scrie în cartea de istorie, dacă suntem suficient de încăpățânați, fiecare din noi, să credem și să acționăm. http://georgesimion.wordpress.com/
FOTO & VIDEO: Marş Unionist, 13 mai, Chişinău – Sunt fericit!
Publicat pe 14 Mai 2012 Anno Domini, la 22:46
ANTEMARȘ
Aprilie 2012 a fost cea mai frumoasă lună din viața mea. Din varii motive și în mai multe domenii concomitent. Nu credeam că superlativul atins atunci poate cunoaște un nou crescendo. M-am înșelat. L-am atins în week-end.
Marșul de pe 13 mai a început pentru noi pe 12 seara. Nu intru în detalii, nu bag poze și video, spun doar că A.I. e băiat amuzant când bea, G.S. are calități vocale necunoscute de publicul larg, iar D.G. mi-a demonstrat o dată în plus că e om de nota 11. A fost ceva nemaipomenit, ne-am distrat de minune. Avem și martori – mesele și barmanul de la Offside căruia sunt sigur că o să-i sune mult timp de-acum încolo versurile și liniile melodice din “Treceți batalioane române Carpații”, “Pe pământul nostru drag”, “Cântă cucu-n Bucovina”, “Deșteaptă-te, române” și, mai ales, “Mă dusei să trec la Olt”. De repetiția generală care a vizat scandările pe care le-am auzit cu toții la Marș pe 13 nici nu mai vorbesc.
DEDUBLARE DE PERSONALITATE PENTRU CONSTANTIN CODREANU
Cred că a fost primul eveniment de acest gen în care fotografiatul a cedat în fața dorinței nestăvilite de a mă manifesta. Am vânat cu cele două obiective în fugă, stresat de ideea că în loc să cânt, să sar, să scandez, pierd vremea cu făcut poze și filmulețe. Soluția a fost să merg în fața grupului nostru, mai trăgând prin poze ce era de tras și fiind alături pentru a scanda atunci când dădeau semnul cele două megafoane. Dacă cineva a asistat pe fostul Stadion Național din Complexul “Lia Manoliu” la Steaua – Middlesbrough și ține minte atmosfera de atunci, ei bine, acum a fost cam de vreo 10 ori mai mișto pentru că nu era vorba de microbul fotbalului, ci de microbul românismului, mult mai puternic și mai de nestăvilit. Și asta o spune un stelist.
PATRIPROȘTII MOLDOVEI
Cei de la Patrioții Moldovei au obținut ce au vrut. În reportajele de la toate jurnalele de știri s-a vorbit despre două tabere, participanții la marș vs. opozanții marșului. Și asta chiar dacă la Arcul de Triumf se adunaseră doar vreo zece buimatici cu câteva drapele în mâna și cu avioane de hârtie pe care era scris “говно”, adică “rahat”, pe care le-au lansat spre PMAN, dar care, din păcate pentru ei, li s-au oprit tot lor la picioare.
Și iarăși din păcate, spre deosebire de 25 martie, ieri “banda lui garbuz” nu s-a aventurat în acțiuni la fel de agresive. Spre marele lor noroc, poliția și SIS-ul au fost cu ochii pe ei și i-a protejat, altfel nu mai scăpau teferi la cât de bine neintenționați eram de data aceasta.
ORGANIZAREA MARȘULUI – DE BINE
Noi, Acțiunea 2012, ne-am organizat exemplar. Meritul ne aparține fiecăruia în parte și tuturor în același timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu