Arhivă blog

duminică, 23 septembrie 2012

Invatamantul se degradeaza cu abrambura

Fara STUDII sau EXPERIENTA. Criza din invatamant aduce la catedra profesori si educatori DE OCAZIE

 Desi cursurile au inceput de o saptamana, in foarte multe scoli si gradinite nu sunt destui profesori si educatori. Degeaba face Ministerul Educatiei sute de oferte. Pentru salarii atat de mici, absolventii de facultate nici nu se dau jos din pat.

Inspectoratul Scolar Judetean Brasov a scos la concurs zeci de posturi de educator. Peste 20 de gradinite din judet au ramas fara cadre didactice, si, in disperare de cauza, sefii din minister au decis ca le pot ocupa inclusiv cei fara studii de specialitate.
Florentina are 32 de ani si a terminat o postliceala de contabilitate. Ea crede ca, fiind mama a doi copii, nu va avea probleme in a supraveghea alti 20, la gradinita. In realitate nu este chiar asa.
Inspectorii scolari recunosc ca solutia este disperata.
In cele peste 100 de gradinite din Brasov, 30% din personalul didactic este necalificat.
Si in judetul Vaslui, sint aproximativ 100 de asa zisi profesori si invatatori fara pregatire de specialitate.
Ionela Panainte este din comuna Tacuta. A terminat un liceu tehnic la Iasi, in urma cu doi ani, dar nu si-a gasit de lucru, asa ca s-a reorientat spre invatamant.
Parintii se tem ca, la sfarsitul anului copiii lor nu vor putea nici sa scrie nici sa socoteasca insa nu au cum sa se imporiveasca sistemului.

Titanicul - Capitanul Smith picase testul

"Capitanul milionarilor", care s-a scufundat odata cu Titanicul, picase initial testul de navigatie

titanic Protv Ad
Numele lui Edward John Smith, capitanul care s-a scufundat cu legendarul vas, e in mijlocul unei noi controverse la 100 de ani de la tragicul eveniment.

Capitanul Smith a picat initial testul de navigatie din cauza lipsei de experienta a povestit actorul Tony Robinson la Londra, odata cu lansarea arhivelor publice ale Marinei, scrie The Telegraph.
Pentru Smith a fost insa doar un mic obstacol in cariera sa. Dupa ce a reusit in cele din urma sa treaca toate examenele si sa-si primeasca un certificat, Smith a devenit cunoscut drept "Capitanul milionarilor". Cei mai bogati oameni ai Angliei refuzau sa calatoreasca alaturi de alt capitan.
Capitanul Smith s-a scufundat cu Titanicul dupa ce vasul a lovit un iceberg, iar corpul sau nu a fost recuperat niciodata.
Titanic Smith

Povestea Titanic-ului ramane un eveniment conturat de mister. Multi oameni sunt inca fascinati de legendele pe care le ascunde.
Construirea vasului Titanic a inceput la 31 martie 1909 si a durat 3 ani. Din cele 2228 de persoane la bord, doar 705 au supravietuit. Punctul de plecare a fost Southampton, Anglia si avea ca destinatie New York. Titanic s-a scufundat in Oceanul Atlantic, la jumatatea drumului, in noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, iar epava a fost descoperita abia in 1985. Povestea Titanic-ului ramane un eveniment conturat de mister si chiar daca reprezinta o tragedie, multi oameni sunt inca fascinati de legendele pe care le ascunde. RMS Titanic a fost detinuta de White Star Line si construita la santierele Harland and Wolff din Belfast. Iata un top a 10 dintre informatiile mai putin cunoscute despre Titanic:
1. Sala de fitness a vasului a fost primul loc in care femeile au avut voie sa faca gimnastica. 

1. Sala de fitness a vasului a fost primul loc in care femeile au avut voie sa faca gimnastica. 
La inceputul secolului XX femeile aveau un rol stereotip, neasteptandu-se de la ele mai mult de a se marita. Sportul era rezervat barbatilor. Abia in anul 1928 femeile au avut voie sa participle la Jocurile Olimpice la discipline precum gimnastica si atletismul (la sporturi de "societate" ca tenisul, golful sau crichetul participau inca din 1900).  Sala de fitness reprezenta o inovatie la bordul unui vas si era dotata cu un cal electric, o camila electrica, aparate de ciclism si canotaj. Exercitiile se desfasurau sub supravegherea doctorului Thomas McCauley. Accesul femeilor era permis in sala separat de barbati, in intervalul 9 –13 si erau obligate sa fie imbracate in aceleasi rochii incomode pe care le purtau in public.
2. Bucatarul sef, Pierre Rousseau era al doilea cel mai bine platit angajat de pe vas (dupa capitan) din cei 899 de membri ai echipajului si s-a numarat printre supravietuitori. In perioada Edwardiana, masa de seara reprezenta o ocazie de socializare si putea sa dureze chiar si cateva ore. Fara indoiala, la bordul navei fiind foarte multe personalitati ale societatii de atunci, punctul culminant al zilei erau mesele. In seara de 14 aprilie au avut parte de o masa de proportii, un maraton de 11 feluri de mancare, pentru multi dintre ei fiind ultima. 
3. Pretul unui bilet la clasa I ar costa in ziua de astazi 70.000 de dolari. Biletele s-au pus la vanzare la mijlocul anului 1911, cand a fost anuntata data inaugurarii, insa au fost cumparate chiar si inainte de plecarea vasului. Clientii de la clasa I erau cele mai proeminente si bogate persoane apartinand clasei superioare si societatii elitiste americane si englezesti. Cei din clasa a IIa erau in general membrii ai clase mijlocii, turisti, academicieni sau preoti. Clasa a IIIa cuprindea in general imigranti care sperau la o viata mai buna in Statele Unite si apartineau diferitelor nationalitati si etnii: pe langa numarul mare de imigranti englezi, irlandezi si scandinavi, erau si pasageri din Europa Centrala si de Est (Bulgaria, Croatia, Rusia), Orientul Mijlociu (Liban, Siria), Hong Kong sau armeni care fugeau din Turcia.  Un bilet la clasa a IIIa varia intre 600 si 800 de dolari, cele pentru copii fiind cele mai ieftine, putin sub 300 dolari (in banii de astazi).
4. Stewardesa Violet Jessop a supravietuit  atat scufundarii Titanicului, cat si a navei sora – Britannic. HMHS Britannic a fost cel de-al treilea vas al companiei White Star Line. S-a scufundat in 1916 in Marea Egee, in urma ciocnirii cu o mina. Nava fusese transformata in 1915 in nava-spital  ca urmare a nevoii extinderii operatiunilor militare in partea de est a Marii Mediterane odata cu intrarea in razboi a Imperiului Otoman de partea Germaniei. Violet Constance Jessop s-a nascut in Argentina, intr-o familie de emigranti irlandezi. Pe Titanic a fost repartizata in barca de salvare cu numarul 16 si i s-a pus un copil in brate pentru a avea grija de el. Dimineata, cand supravietuitorii au fost urcati la bordul navei Carpathia, o femeie i-a luat copilul din brate si a fugit cu el fara sa spuna vreun cuvant. Pe Britannic a lucrat ca sora in timpul Primului Razboi Mondial. In timpul scufundarii a sarit dintr-o barca de salvare de teama sa nu fie prinsa sub elicele navei. A fost trasa de apa si s-a lovit la cap de chila navei, fiind ulterior salvata de alta barca. Mai tarziu a declarat ca parul ei des si castaniu a salvat-o, amortizand impactul cu chila si ca inainte sa paraseasca cabina s-a asigurat ca si-a luat periuta de dinti, deoarece dupa scufundarea Titanic-ului a fost lucrul care i-a lipst cel mai mult. 
5. Observatorii nu au avut binoclu. Pe Titanic a existat un binoclu, insa acesta era inchis intr-un dulap de catre ofiterul David Blair. Blair s-a imbarcat pe Titanic din Belfast, insa nefiind solicitat la bord pentru voiajul inaugural, a coborat in Southampton, neinformand pe nimeni asupra locatiei binoclului. Se pare insa ca binoclul nu ar fi ajutat prea mult in seara tragediei pentru a observa aisbergul din timp, neoferind un camp de vizibilitate bun. 
6. Muncitorii de pe santierul de constuctii al Harland and Wolff au organizat un boicot deoarece coca Titanic-ului avea un numar anti-catolic. La scurt timp dupa scufundarea Titanic-ului, atat in Irlanda cat si in cadrul comunitatilor irlandeze din America, dezastrul a fost asociat cu pedeapsa divina, deoarece, spuneau ei, Titanic sfida puterea lui Dumnezeu si autoritatea Papei. Misteriosul numar "anti-catolic" dat de constructorii navei ar fi fost 3909-04. Privit in oglinda, numerele puteau fi citite ca NO-POPE. Se pare insa ca in realitate acest numar nu a fost niciodata atribuit navei, singurele numere asociate acesteia fiind 410 (numarul de ordine al navei) si 131, 428 (numarul de inregistrare de la Ministerul Comertului). Cifrele, vazute chiar si in oglinda nu inseamnau absolut nimic.  O alta legenda spunea ca un muncitor a fost inchis in coca navei in timpul construirii acesteia, insa informatia s-a dovedit a fi falsa.
7. Operatorii radio au transmis mesajul SOS dupa 45 de minute de la impact.
In seara incidentului, operatorul de radio adjunct Harold Sidney Bride s-a dus la culcare cu 2 ore mai devreme decat in mod obisnuit pentru a-l schimba pe superiorul sau John Phillips la miezul noptii. Deoarece statia nu functionase cu ceva timp inainte, Phillips era foarte ocupat cu transmiterea mesajelor personale ale pasagerilor. Impactul a avut loc la ora 11:40, iar la scurt timp Bride s-a trezit. Putin dupa 12 noaptea, capitanul Edward Smith le-a dat pozitia navei si i-a rugat sa transmita mesajul de SOS. Problema este ca initial, mesajul transmis in caz de primejdii era CQD si chiar daca printr-o conventie internationala semnata in 1906 si adoptata in 1908 s-a optat pentru SOS (fiind cel mai simplu de transmis), in practica s-a pastrat CQD. Acesta a fost si mesajul transmis de Phillips de 6 ori. Mai tarziu, la sugestia lui Bride, a intercalat mesajele cu SOS. Interesant este ca pionierul transmisiei radio pe distanta lunga si implicit a semnalului CQD, Guglielmo Marconi, astepta in New York vasul Titanic pentru a se intoarce acasa, in Anglia. Dintre cei doi operatori doar Bride a supravietuit. El a fost asteptat in New York de Marconi si revista New York Times careia Bride i-a oferit povestea in exclusivitate contra sumei de 1000$.
8. Cand a plecat din portul Southampton, pe Titanic a izbucnit un incediu si aproape ca s-a ciocnit cu un alt vas. Incendiul a izbucnit in buncarul carbunilor din cauza unei combustii spontane. Focul ar fi putut tine 11 zile, insa dupa 3 zile in larg, acesta a fost stins. Din cauza focului, usa unuia dintre batardourile navei a fost usor deformata, insa se crede ca si-a pastrat proprietatile de etansare. Navele Oceanic si St.Paul erau ancorate la debarcader. La plecare Titanicului, apa fiind mica, St.Paul a intrat in tangaj si a plecat in deriva. Prin efectuarea mai multor manevre dictate de experienta si cunostintele capitanului Smith, impactul a fost evitat. 
9. Titanic s-a scufundat mai repede deoarece usile etanse dintre compartimente au fost intredeschise dupa impact. Nava era subdivizata in 16 compartimente despartite de 15 batardouri. Era construita pentru a putea pluti si ca nava bicompatimentata, astfel ca in cazul unui dezastru capitanul putea inchide oricare dintre usile etanse ale unui batardou cu ajutorul unui comutator electric, facand astfel vasul practic nescufundabil.  Usile insa nu s-au inchis complet, permitand apei sa intre mai repede in toate incintele vasului. 
10. Numarul barcilor de salvare era mai mare decat cel permis. Mult timp s-a crezut ca Titanic nu a avut suficiente barci de salvare, insa conform legislatiei maritime din acele vremuri,  detinea de fapt mai multe decat le permitea legea. In acea vreme functiona regulamentul din 1894 care exprima numarul maxim de barci de salvare in functie de tonajul navei, ci nu dupa numarul de pasageri. Astfel, pentru navele mai mari de 10.000 de tone, numarul necesar de barci de salvare era 16. Compania White Star a depasit acest numar prin adaugarea a 4 barci suplimentare, rabatabile. Din pacate, nu au fost suficiente pentru salvarea majoritatii pasagerilor.
Povestea Titanic-ului continua sa fascineze si in ziua de astazi, ca dovada ca in aprilie 2010, in Pigeon Forge, Tennessee s-a deschis un nou muzeu Titanic. Este construit la jumatate din scara reala a vasului si pe langa faptul ca prezinta vizitatorilor detalii cat mai vii despre atmosfera de la bordul vasului si spune povestea pasagerilor, cei interesati isi pot oficia si casatoria.

Sursa: The Telegraph

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Dan Diaconescu pentru privatizarea Oltchim

De ce Ponta nu este multumit de DD ?
Spera la mismasuri din aceasta privatizare ?
Asa cum a vorbit si actionat DD , nu prea ai ce sa-i reprosezi !
Le-a dat o lectie de patriotism si demnitate , pana una alta !
Daca vroia , Ponta si toate guvernele , aveau posisbilitatea sa actioneze la toate privatizarile pentru a impiedica jaful Economiei din Romania !


 

 minel : Felicitari domnule Dan Diaconescu ! Atitudinea dumneavoastră pozitivă mă bucură si mă face pe mine… un om dezamagit de… mult iubita clasă “intelectuală ”… de mult vindută … ca românu si România mai are o şansă! pentru ca exista românii care ia atitudine - taxa auto nejustificată si ilegală. anul trecut, peste 12.000 de persoane au dat in judecată statul. (http://observator.a1.ro/social/Taxa-auto-e-nejustificata-si-ilegala-conform-unor_30394.html) - refuzului autoritătilor medicale de a recunoaste dreptul la tratament gratuit -Stefan Panaitescu( http://www.ziare.com/stiri/cedo/cedo-da-dreptate-unui-bolnav-care-a-murit-de-cancer-1161373) romania are nevoie de … “OPINCARII” si cu siguranta intr-o zi… CIOCOII de azi îşi vor aduce aminte ca sunt totuşi… fiii acestui pământ … opincarii in fapt …
La finalul perioadei de depunere a ofertelor pentru privatizarea Oltchim, după amânări, contestaţii şi declaraţii dure, niciun nume important nu şi-a prezentat oferta. Nici TISE, nici Gazprom, nici SOCAR sau vreun alt nume vehiculat în ultimii ani. Deşi s-au cumpărat 13 caiete de sarcini, la licitaţia de astăzi vor fi prezenţi doar nemţii de la PCC SE, două firme ale lui Ştefan Vuza şi „senzaţionalul“ preşedinte al PP-DD, Dan Diaconescu.

Intrarea în administrare specială nu e exclusă şi e recomandată de economişti, citaţi de ROMÂNIA LIBERĂ. Deschiderea ofertelor va arăta dacă Oltchim trece în proprietate privată sau dacă va intra în administrare specială. Practic, anunţă ADEVĂRUL, astăzi aflăm câte parale face combinatul de la Râmnicu Vâlcea.

Combinatul Oltchim a fost tratat de autorităţi fiind drept una dintre bijuteriile coroanei, una din puţinele rămase dintr-un sistem industrial românesc moştenit din perioada comunistă. Ani la rând, aminteşte CURENTUL, pe buzele autorităţilor s-au plimbat companii mari, de la gigantul energetic rus Gazprom, la azerii de la SOCAR, una din cele mai mari companii din zona Mării Caspice, sau kazahii de la KazMunaiGas, companie care deţine deja în România activităţile Rompetrol preluate de la omul de afaceri Dinu Patriciu. Dar numele aşteptate nu au sosit.

Despre cei care au depus ofertele, MEDIAFAX aminteşte că firma germană PCC SE este acţionar minoritar la combinatul vâlcean şi s-a aflat în conflict cu restul acţionarilor şi cu reprezentanţii din Consiliul de Administraţie, acuzându-i de management defectuos şi de acţiuni care nu deservesc interesul societăţii. Mai mult, afirmă JURNALUL NAŢIONAL, PCC SE este principalul competitor al combinatului din Râmnicu Vâlcea în zona Europei Centrale.

Un alt investitor care şi-a anunţat prezenţa la operaţiunea de privatizare întreprinsă de Ministerul Economiei este omul de afaceri Ştefan Vuza, care a depus două oferte prin două companii mai degrabă obscure în ultimii ani, decât nume mari, susţine CURIERUL NAŢIONAL. Ofertele acestuia vin în numele Chimcomplex Borzeşti şi Aisa Invest.

Cea mai controversată ofertă a fost cea depusă de realizatorul de televiziune, Dan Diaconescu, a cărei cerere a fost contestată, deoarece nu s-ar fi încadrat în termenul stabilit, de joi, 20 septembrie, ora 12:00, depunând oferta la ora 12:10 şi creând un adevărat show mediatic la TV. NAŢIONAL afirmă că Dan Diaconescu s-a lăudat că a dublat valoarea ofertei sale pentru preluarea combinatului.

Dar sediul Ministerului Economiei s-a transformat într-un veritabil platou de televiziune, în care Dan Diaconescu a schimbat replici acide şi acuze cu şeful privatizării, Remus Vulpescu. „Suntem pe tv?“, a şoptit peste umăr Diaconescu. Toate televiziunile, remarcă GÂNDUL, au transmis în direct cearta, fără ca vreun oficial sau om de ordine să intervină. „Este un fals mizerabil, meschin“, i-a spus Remus Vulpescu lui Diaconescu, referindu-se la un document prezentat de omul de televiziune, în care anunţa un investitor important interesat de Oltchim, depre care a lăsat să se înţeleagă că ar fi Gazprom.

Cert este, după cum constată EVENIMENTUL ZILEI, că după amânări, contestaţii, declaraţii dure, am ajuns în ziua de licitare pentru combinatul de la Vâlcea. Dar cele două „nume mari“ despre care vorbea Victor Ponta la începutul lunii septembrie nu vor participa. Atunci, aminteşte CURIERUL NAŢIONAL, premierul anunţa că ministrul Economiei, Daniel Chiţoiu, va răspunde cu capul pentru succesul operaţiunii de privatizare. „Ne speriasem la un moment dat că nu vine nimeni", declara Ponta la acea vreme. Şi până la urmă nu a mai venit nimeni.

UPDATE 17:15- Remus Vulpescu, preşedintele Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), a anunţat, citat de ANTENA3, că, din punct de vedere al preţului, ofertanul Dan Diaconescu a obţinut cel mai mare număr de punctaje în vederea cumpărării individuale pe active la Oltchim. Potrivit acestuia, creanţele AVAS şi Electrica nu se vând.

vineri, 21 septembrie 2012

Cristiana Anghel - La doi ani după greva


Cristiana Anghel, la doi ani după greva foamei: Un gest necesar, dar inutil, o experiență de viață fabuloasă. E greu să accepți că poți muri subit oricând

Cristiana Anghel, învățătoarea din Caracal intrată în conștiința publică prin faptul că a stat timp de 70 de zile în greva foamei după tăierile salariale din 2010, afirmă într-un interviu pentru A.M.Press că astăzi își vede gestul ca pe unul „necesar dar inutil”. Învățătoarea vorbește și despre evoluțiile „inacceptabile și abracadabrante” din viața politică – în care a fost invitată să intre, dar a refuzat – și spune că susține plimbarea zilnică de la Cotroceni. Găsiți în interviu și autocaracterizarea pe care și-o face Cristiana Anghel.

-Doamnă Cristiana Anghel, ați devenit cunoscută la nivel național în urmă cu doi ani, după ce ați apelat la o formă de protest extremă – greva foamei. Cum vedeți acum gestul de atunci? A folosit societății?
Da. Pe 24 august s-au împlinit doi ani. Uneori am impresia că a fost ieri. Rar, am senzaţia că a fost demult, poate într-o altă existenţă… Românii nu au exerciţiul protestului civic. Preferă să cârcotească doar. Eventual. Şi să-şi plângă de milă. Nu este vina lor. Nimeni nu a avut şi nu are interesul ca ei să fie informaţi şi educaţi în acest sens. Cum văd acum gestul? Necesar dar inutil. După „spectacolul” dat de Comisia Europeană în această vară, mă felicit că am avut puterea să renunţ înainte de a fi prea târziu. Abia acum am constatat, cu durere, multă, imensă durere, că nu am luptat doar cu PDL şi preşedintele Băsescu. Un întreg sistem internaţional şi-a unit forţele împotriva poporului român. Am fost o Cassandră.

-Dvs personal, v-a folosit la ceva?
Material, nu. Dar a fost o experienţă de viaţă fabuloasă…
-Nu vă e teamă că felul în care dvs alegeți să protestați vă va afecta pe termen lung sănătatea?
A şi afectat-o. Nici în prezent eu nu mă hrănesc ca un om „normal”.
-Oamenii vă recunosc pe stradă? Ce vă spun cei cu care vorbiți?
Da. Mă recunosc. Încă. Şi-mi mulţumesc. Unii spun că s-au rugat pentru mine în perioada protestului. Alţii au lacrimi în ochi şi mă roagă să nu mai fac greva foamei. Motivează că nimeni nu merită să-mi risc viaţa. Şi spun că românii nu sunt uniţi. Şi vor ca alţii să le rezolve problemele. Sunt oameni din Caracal care spun ca sunt mândri ca sunt născută aici. Dar sunt şi oameni care mă invidiază. Au impresia că toate uşile îmi sunt deschise şi pot obţine orice…
-Evoluțiile din viața politică a ultimei perioade cum le-ați caracteriza?
Aberante, abracadabrante, insuportabile, inacceptabile, incredibile, ilegale …şi totuşi, adevărate.
-Am văzut că v-ați implicat activ în campania pentru referendum, ați protestat din nou prin greva foamei față de impunerea cvorumului de prezență. Cum ați receptat deznodământul referendumului?
Am declarat că voi protesta prin greva foamei împotriva ordinului primit de la Barosso de a impune cvorum. Mai mult, am protestat împotriva tupeului mai sus numitului domn de a impune o listă în 11 puncte. Dar am renunţat în ziua în care Parlamentul meu a legiferat acest abuz iar preşedintele interimar s-a grăbit să promulge această monstruozitate. Am fost furioasă. Dar neputincioasă. Umilită şi de Comisia Europeană, umilită şi de ai mei din ţară care ar fi trebuit să-mi apere drepturile… Am revăzut emisiunea domnului Mihai Gâdea, din data de 17 iulie, la care am fost invitată. Şi am constatat că iar am jucat rolul Cassandrei… Dar încă nu am acceptat ideea că trebuie să fiu furată. Încă nu cred că nu mai este nicio şansă. Încă mai sper într-o minune. Acesta este motivul pentru care „m-am plimbat” şi susţin din tot sufletul „plimbarea” de la Cotroceni. Şi, pentru că refuz să accept senin violarea suveranităţii acestui popor, am formulat plângere penală împotriva celor 6 judecători ai CCR care au comis o fraudă la lege prin impunerea cvorumului (în 2007 am avut aceeaşi Constituţie, acelaşi suspendat, dar cvorum nu, domnul Traian Băsescu întorcându-se la Cotroceni cu un procent de doar 44 la sută). Încerc însă să mă acomodez cu ideea că miercuri este şedinţa CCR și joi, probabil, îl vom avea iar pe domnul Blaga preşedinte la Senat. Şi apoi nicio şansă de a organiza un referendum de demitere concomitent cu alegerile din 9 decembrie. (Urât miroase politica pe dinăuntru!). Pentru mine însă, războiul continuă. Chiar dacă va fi unul de gherilă. Eu n-am capitulat necondiţionat. Şi nici nu m-am predat. Pentru că am un drept. Nu este numai ceea ce vreau eu sau ceva ce îmi place mie. Este dreptul meu! Este o răspundere ce trebuie onorată!
-Traian Băsescu este din nou la Cotroceni. Ce sperați de la ultimii săi doi ani de mandat?
Da. Într-adevăr. Este la Cotroceni. Dar nu cu acordul meu. Domnul Traian Băsescu este numit, şi nu ales. Mai mult, este numit de străinii care au înfrânt independenţa şi suveranitatea poporului român. Prin urmare, nu am nici un fel de speranţă în ceea ce îl priveşte. Nu mai este preşedintele meu. Şi nu pot accepta ideea că suntem atât de laşi…
-V-ați gândit să intrați în politică? Partidele v-au făcut oferte în acest sens?
Nu. Nu voi intra în politică. Au fost propuneri. Timide acum. Poate tocmai pentru faptul că am declarat constant că nu mă voi înregimenta. Eu sunt croită altfel. N-aş putea niciodată să spun că negrul este alb doar pentru că aşa îmi cere disciplina de partid.
-Suntem acum la începutul unui nou an școlar. În calitatea dvs de cadru didactic, ce așteptări aveți?
Niciun fel de aşteptare. Niciun fel de speranţe. De ani de zile suntem încremeniţi în proiect. Într-unul şchiop. Aşa vrea Europa. Iar noi ne supunem…
-Tot mai mulți spun că Școala nu mai este ce a fost. Care credeți că sunt cauzele și ce credeți că ar trebui făcut pe termen lung.
Subfinanţarea. Şi amestecul brutal al politicului în viaţa şcolii. Inspectorii sunt numiţi politic. Directorii sunt numiţi politic de către inspectorii care au fot numiţi politic. Directorii angajează cadrele didactice pe criterii politice, pentru că au fost numiţi politic de către nişte inspectori numiţi politic… Şi lipsa de caracter. De repere. Meritocraţie? O glumă de dânşii inventată ca cu a ei putere să vă aplece-n jug. Patriotism, iubire de ţară? Există, dar lipsesc cu desăvârşire… Nici eu nu sunt perfectă. Dar nu sunt rău intenţionată… Nu mi-am luat carnet de partid pentru a obţine o gradaţie sau un salariu de merit. Marea durere este că efectul acestor politici nu este instant. Vom constata dezastrul peste zece, cincisprezece ani…târziu, mult prea târziu pentru a mai putea remedia ceva. O populaţie care nu ştie de unde vine, care nu-şi cunoaşte istoria, care nu-şi respectă strămoşii, care nu preţuieşte drapelul, pentru care şi memorarea cuvintelor Imnului de Stat este un efort prea mare şi, de ce nu, inutil… Acesta este măreţul nostru viitor… Ce ar trebui să facem? Nu ştiu. Sunt Cassandra, nu Mafalda. Ce ştiu sigur însă este faptul că orice drum începe cu un prim pas.
-Copiii cu care lucrați zilnic la școală cum vă privesc? Vă văd altfel de când ați devenit celebră?
Ei sunt singurii care îmi mai alină sufletul obidit. Nu ştiu ei de celebritate… Mai spun câteodată, cu bucurie, că m-au văzut la televizor, dar pentru ei sunt un om absolut normal, cu care pot să vorbească când au ceva pe suflet, de care nu se tem, care-i ajută.
-Oamenii vă cunosc de la televizor, vă cunosc pentru felul dvs de a vă lupta pentru a vă apăra opinia. Știu însă mai puține despre dvs ca persoană. Vorbiți-ne despre familia dvs, despre eventualele dvs hobby-uri, dar și despre alte aspecte ale vieții personale pe care publicul nu le cunoaște în legătură cu dvs.
Dacă m-ar fi întrebat altcineva, poate că aş fi răspuns sec: n-am fost niciodată membră de partid, ani de zile am fost lider de sindicat dar am renunţat – nici măcar membră nu mai sunt de 10 ani – când am constatat că lupta mea era una cu morile de vânt. Mă răscoleşte durerea şi suferinţa copiilor – niciodată nu am înţeles de ce de ce trebuie să sufere aceste suflete inocente. Și mă doare neputinţa mea şi a sistemului de a-i ajuta. Sunt lacto-ovo-vegetariană în ideea că refuz să fiu cimitir al animalelor, mă revolt ori de câte ori sunt chinuite – dacă aş avea bani şi putere aş ajuta toate animăluţele -, îmi beau cafeaua singură – cafea de leneşi, zic eu, şi la care nu am renunţat nici măcar în perioada grevei, ness cu apă minerală, una singură pe zi). Nu beau alcool, niciodată nu am băut. Fumez (rău fac), nu bârfesc, iert dar nu uit, nu mă obosesc să mă răzbun, nu-i lovesc pe cei căzuţi, îmi place să citesc (ador mirosul de tuş proaspăt) dar nu romane siropoase. Nu mă „uit” la telenovele, nu ascult manele, dacă aş avea timp aş tricota cu plăcere, iubesc florile care au rădăcina în pământ… Cred în Dumnezeu, mai bine spus ÎL iubesc, au fost momente în viaţă când EL a fost singurul meu reazem şi unica mea speranţă, dar nu merg în fiecare duminică la slujbă…
Pentru dumneavoastră însă voi răspunde cu versurile Psalmului scris de Arghezi:
„Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar şi cu frunziş
Ţepos şi aspru-n îndârjire vie.”
Aceasta sunt eu. Singură cu cărţile mele (am o bibliotecă de peste 5.000 de volume), pe care le iubesc şi le respect, singură cu animalele mele (cele din casă şi cele din stradă), pe care le iubesc şi le respect, singură, cu casa mea, pe care o iubesc – pentru mine casa este un loc sfânt, în care nu are acces oricine, oricând -, singură cu florile mele, singură cu protestele mele… singură, cu durerea mea pentru durerile celorlalţi. Nu obişnuiesc să vorbesc despre familia mea. Dar am. O mamă, o fiică, un soţ. Tata s-a prăpădit, odihnească-l Dumnezeu în pace… Oameni minunaţi, care mă iubesc şi care, chiar dacă nu au fost de acord cu protestul meu şi nu m-au înţeles, m-au iertat…
În incheiere, aveți vreo recomandare pentru cei care ar dori să vă urmeze exemplul, recurgând la greva foamei? Merită făcut un asemenea gest?
Nu. Nu aş putea recomanda cuiva să protesteze prin refuz voluntar de hrană. Din contră. Este cumplit. Psihic este foarte greu… Pentru că este foarte greu să accepţi că poţi muri subit oricând. Nu. Nu este o joacă. Este o ruletă rusească… Dacă merită să faci un asemenea gest?! Nu ştiu. Dacă aş fi murit, puţini şi-ar mai fi amintit de mine… Poate. Şi, sincer, ar fi fost păcat.
(Interviu realizat de Sergiu Bidilă și Roxana Dobre)   Publicat pe 21 septembrie 2012

duminică, 16 septembrie 2012

Calvarul elevilor romani !

Anul scolar din romania a devenit o spaima pentru parinti si elevi . 
Majoritatea scolilor arata ca dupa ce au fost vandalizate . 
Ministerul Invatamantului , Edilii si Directorii de scoli nu se intereseaza pentru a crea conditiile facile unui climat adecvat de studiu in scoli .
Desi aparatul Ministerului Invatamantului este impresionant ca numar si platit cu salarii peste media , acestia asi dovedesc incompetenta in fiecare an de invatamant .
In tarile dezvoltate cu o cultura dezvoltata , invatamantul reprezinta o prioritate nationala , iar guvernele se preocupa in mod deosebit , pentru ca invatamantul sa inregistreze rezultate dintre cele mai bune .



 In Finlanda este altfel !
Cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii !
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
Autobuzul trece la fiecare 5 minute . Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras.
“Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”. – Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. “Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”. – Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei.
Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati. – Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt. – Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: “Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”. – Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data”.
Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata. – “Ziua de lucru” a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta. – “Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde – ” da.”
Dar exista un secret: Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!
Trimiteti textul tuturor profesorilor, parintilor si bunicilor pe care-i cunoasteti !
Dati mai departe ! Poate ajunge si la careva de prin minister, guvern si Parlament !!!







Fericit pentru cateva zile !

Sper că nu pornim vreo leapșă cu fericirile astea dar dacă fratele In e fericit, nu aș putea să fiu eu mai prejos.
Motivul bucuriei mele, tristețea altora: mii de oameni în stradă la Chișinău strigând unirea, renăscând un curent pe care toți îl vedeau deja îngropat dar căruia constanța și determinarea au reușit să-i dea vigoare.
Ladies and gentlemen, 200 de ani, ACTIUNEA 2012:
Publicam anul trecut o vorbă pe FaceBook care e cam așa: If the kids are united they will never be divided.
Mă bucur că în 2012 băieții au știut să fie uniți. Nu doar în Basarabia ci în tot spațiul românesc. Și nu e vorba de sexul persoanei (cum nici când zic țăran nu mă refer la cineva de la sat) ci de curaj și onoare. Că mulți au fost fetițe, asta deja nu mai contează, vor muri încet de frica propriei umbre.
Referitor la reprezentantele sexului frumos, la Chișinău au fost forță la marșul din 13 mai. Au strigat cot la cot cu noi, ba chiar pe la ambasada Turciei, când ne oprisem noi din cântat erau ele cele care dădeau tonul.
Și nu au fost doar tineri, cot la cot cu noi mulți oameni frumoși aflați la vârsta a treia. O doamnă a ținut neapărat să mă felicite, spunându-mi că e minunat ce facem, că am reușit să scoatem studenții. Și să nu fiu trădător ca Roșca, că dacă voi fi o să aibă ea grijă de mine  Am descumpănit-o când i-am zis că-s din București dar a continuat cu sfaturile. Tragedia ei era că participase la toate manifestațiile din perioada Redeșteptării naționale de la Chișinău, vine și la mitingurile organizate de noi dar pe copilul ei, student, nu-l interesează, stă acasă și doarme. I-am zis doamnei, vă spun și vouă: ori e, ori nu e. Important e ca ăștia care suntem să fim deștepți si să dăm tonul pentru restul celor care dorm.
Am spus și-n timpul marșului (care a fost lung ca o zi de post, 7 kilometri), adevărata vedetă a fost Patricia. O vedeți în poza de mai jos. Când parcă și mie mi se înmuiaseră picioarele, am văzut-o pe asta mică cu tricolorul, cum merge lângă noi, și am prins putere. Felicitări mamei ei, cu astfel de oameni e imposibil să nu reușim!
Am avut o zi frumoasă de duminică la Chișinău, când am fost fericit că m-am aflat printre ai mei.
Mai departe… va scrie în cartea de istorie, dacă suntem suficient de încăpățânați, fiecare din noi, să credem și să acționăm.          
http://georgesimion.wordpress.com/


FOTO & VIDEO: Marş Unionist, 13 mai, Chişinău – Sunt fericit!

feature photo
ANTEMARȘ
Aprilie 2012 a fost cea mai frumoasă lună din viața mea. Din varii motive și în mai multe domenii concomitent. Nu credeam că superlativul atins atunci poate cunoaște un nou crescendo. M-am înșelat. L-am atins în week-end.
Marșul de pe 13 mai a început pentru noi pe 12 seara. Nu intru în detalii, nu bag poze și video, spun doar că A.I. e băiat amuzant când bea, G.S. are calități vocale necunoscute de publicul larg, iar D.G. mi-a demonstrat o dată în plus că e om de nota 11. :) A fost ceva nemaipomenit, ne-am distrat de minune. Avem și martori – mesele și barmanul de la Offside căruia sunt sigur că o să-i sune mult timp de-acum încolo versurile și liniile melodice din “Treceți batalioane române Carpații”, “Pe pământul nostru drag”, “Cântă cucu-n Bucovina”, “Deșteaptă-te, române” și, mai ales, “Mă dusei să trec la Olt”. De repetiția generală care a vizat scandările pe care le-am auzit cu toții la Marș pe 13 nici nu mai vorbesc.
DEDUBLARE DE PERSONALITATE PENTRU CONSTANTIN CODREANU
Cred că a fost primul eveniment de acest gen în care fotografiatul a cedat în fața dorinței nestăvilite de a mă manifesta. Am vânat cu cele două obiective în fugă, stresat de ideea că în loc să cânt, să sar, să scandez, pierd vremea cu făcut poze și filmulețe. Soluția a fost să merg în fața grupului nostru, mai trăgând prin poze ce era de tras și fiind alături pentru a scanda atunci când dădeau semnul cele două megafoane. Dacă cineva a asistat pe fostul Stadion Național din Complexul “Lia Manoliu” la Steaua – Middlesbrough și ține minte atmosfera de atunci, ei bine, acum a fost cam de vreo 10 ori mai mișto pentru că nu era vorba de microbul fotbalului, ci de microbul românismului, mult mai puternic și mai de nestăvilit. Și asta o spune un stelist. 
PATRIPROȘTII MOLDOVEI
Cei de la Patrioții Moldovei au obținut ce au vrut. În reportajele de la toate jurnalele de știri s-a vorbit despre două tabere, participanții la marș vs. opozanții marșului. Și asta chiar dacă la Arcul de Triumf se adunaseră doar vreo zece buimatici cu câteva drapele în mâna și cu avioane de hârtie pe care era scris “говно”, adică “rahat”, pe care le-au lansat spre PMAN, dar care, din păcate pentru ei, li s-au oprit tot lor la picioare.
Mars 13 mai Patriotii Moldovei Mars 13 mai Patriotii Moldovei Mars 13 mai Patriotii Moldovei
Și iarăși din păcate, spre deosebire de 25 martie, ieri “banda lui garbuz” nu s-a aventurat în acțiuni la fel de agresive. Spre marele lor noroc, poliția și SIS-ul au fost cu ochii pe ei și i-a protejat, altfel nu mai scăpau teferi la cât de bine neintenționați eram de data aceasta.
ORGANIZAREA MARȘULUI – DE BINE
Noi, Acțiunea 2012, ne-am organizat exemplar. Meritul ne aparține fiecăruia în parte și tuturor în același timp.

Romania 9 - Proiect


Limitele revizuirii CONSTITUTIEI 

ARTICOLUL 152
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.
Romania Repubica Moldova Basarabia
Se spune despre oportunitati ca ele apar in momentele cele mai neasteptate si au o durata limitata. Istoric, Romania a profitat de oportunitati doar atunci cand populatia sa a facut si efortul de a se indrepta spre aceasta si nu a asteptat ca “Dumnezeu sa-i bage si in traista”.
A profitat de conjunctura politica la 1877 si in 1918 sau in anii 2004 si 2007 cand am facut o optiune democratica fundamentala fiind primiti in NATO si in UE.
Astazi, pe langa includerea in spatiul Schengen,  pentru Romania se deschide o noua fereastra de oportunitate. Am sa explic imediat si de ce.
Cele 9 regiuni:
Nr. crt.JudetulSuprafataCapitalaLocuitori (zona)PIB 2009
DenumireLocuitori (capitala)procent din PIB*miliarde Euro
1Banat32.034 kmpTimisoara311.5861.940.1879,95%11,53
2Crisana34.159 kmpCluj306.4742.737.40011,50%13,33
3Nord-Est30.949 kmpIasi308.8433.836.87510,17%11,79
4Centru34.100 kmpBrasov278.0482.638.80911,12%12,89
5Oltenia31.211 kmpCraiova298.9282.394.8957,64%8,85
6Muntenia34.450 kmpPloiesti229.2853.485.75913,32%15,44
7Moldova de Sud35.770 kmpConstanta302.1712.932.12410,50%12,17
8Bucuresti1.811 kmp2.231.96125,80%29,9
9Republica Moldova**33.800 kmpChişinau786.2323.563.6953,55
*  Calculat pentru anul 2009 (115,9 miliarde Euro)
** conform Anuarului statistic al Republicii Moldova 2010

Comparand cu datele culese despre Republica Moldova, constatam ca exista o similaritate in ceea ce priveste suprafata geografica ( a 5-a ca marime) si numarul de locuitori, precum si doua inadvertente in ceea ce priveste PIB exprimat in euro si numarul de locuitori al capitalei de “zona”. Astfel, daca se adopta acest proiect, unirea istorica cu Basarabia poate fi mai usor realizata, integrarea facandu-se “de facto”, ca o alipire a unei zone la un intreg. Din aceasta unire Romania poate deveni mai puternica, iar Moldova isi poate crea oportunitati economice ce pot duce la cresterea PIB, dar si la beneficiile aduse de includerea in structurile NATO sau ale UE, inclusiv spatiul Schengen.
Evident ca nu imediat, insa aceste oportunitati sunt greu de a nu fi luate in seama de o parte si de alta a Prutului. Cine ar avea de pierdut? Nimeni altcineva decat Rusia, cea care se implica in campania electorala pentru alegerea Primarului in Chisinau, cea care prezinta “ambasadorul” unei regiuni la o intalnire diplomatica, incercand sa-i dea legitimitate. Aceeasi Rusie care-si tipa prin presa de la noi sau prin gura unor politicieni cu radacini la Moscova pierderea influentei in Romania, dorind sa o consolideze la Chisinau.
Dincolo de oportunitatea unirii, reorganizarea va mai produce inca doua oportunitati, una care tine de reducerea numarului de bugetari (si de aici presiune mai mica pe bugetul de stat si reorientarea banilor economisiti catre investitii), precum si eliminarea increngaturilor supralegale pe care baronii locali au facut-o la nivelul judetelor actuale. La care se adauga  absorbtia mai usoara a fondurilor europene si planuri de dezvoltare concepute la nivel major (ca exemplu, autostrada Arad – Pitesti va presupune colaborarea a 3 zone si nu a 7 ca pana acum).
Prin urmare Proiectul “Romania 9″ inseamna o Romanie mai puternica, mai mare, mai bogata, mai dezvoltata, mai putin corupta, adica o Romanie normala, democratica si europeana. Cine este pentru?